PRINCÍPIU, principii, s.n. 1. Element fundamental, idee, lege de bază pe care se întemeiază o teorie ştiinţifică, un sistem politic, juridic, o normă de conduită etc. 2. Element primordial, cauză primară sau punct de plecare a ceva; spec. element primordial considerat în trecut drept origine a lumii fizice. 3. Convingere intimă, punct de vedere propriu.
Cu definitia de mai sus, ne-am lamurit ce inseamna un principiu din punct de vedere semantic. Cum e perceput acest cuvant la nivel mental, individual si personal, e deja cu totul alta treaba.
Mie intotdeauna mi-a placut sa cred ca am principii, ca ma ghidez dupa niste reguli de conduita pe care mi le-am sedimentat adanc in personalitate. Bineinteles, am facut si foarte multe lucruri care contravin principiilor celorlalti, dar niciodata nu le-am incalcat pe ale mele.
Un exemplu ar fi divortul meu. Cand s-a intamplat separarea, am hotarat de comun acord ca tot ceea ce se intampla intre noi sa ramana intre noi. Si asta din cauza ca nu am putut sa aruncam cu noroi in relatia frumoasa pe care am avut-o, indiferent de ceea ce a fost rau dupa aceea. Si nici pana in ziua de azi nu stie nimeni motivul real al divortului meu; nici macar mama, nici macar sora-mea, nici macar cea mai buna prietena a mea. E un secret care apasa greu, cateodata, dar a carui greutate mi-o asum cu toata puterea.
Intr-o seara, intr-o cafenea a orasului, povesteam cu colegii de masa despre nu stiu ce subiect legat de femei. Moment in care unul din participantii la conversatie a adresat o intrebare unor tineri de la alta masa. Nu mai tin minte intrebarea, dar din una in alta s-a ajuns la o dilema: ce femeie e aia care are o relatie cu un barbat casatorit? Raspuns: o femeie fara principii. Raspuns gresit, as putea spune eu, pentru ca nu intotdeauna acea relatie e ceea ce pare a fi. Pentru ca nu poti judeca o persoana fara sa iei in considerare tot ansamblul, insa probabil asta e o problema care merita dezbatuta separat.
Eu zic ca pana sa acuzi un om de lipsa principiilor, trebuie sa fii foarte constient de existenta alor tale. Sa ti le identifici si sa constientizezi ca, asa cum noi nu suntem la fel, asa si principiile noastre difera, doar nu degeaba se spune ca “normalitatea unui om e nebunia altuia”. Sa inveti sa tolerezi fara sa cazi in panta compatimirii si sa le explici celorlalti importanta principiilor tale, fara sa le impui.
Si, mai ales, sa poti sa accepti cu aceeasi dezinvoltura si nebuniile tale si normalitatile altora.
Recent Comments