Vineri seara, complex studentesc, karaoke. Io - rupta de obosita, veneam dintr-o delegatie extrem de obositoare. La masa, plin de tineri entuziasti. De fapt, tot localul era plin de tineri entuziasti, nush ce fras mai caut io printre ei, ca de vreo 2 saptamani incoace is plictisita de viata mea sociala exagerata.

Oamenii din karaoke sunt, in general, impartiti in doua categorii: cei care vin sa se distreze si canta numai asa, de chestie, in general cate o melodie romaneasca pe care mai mult o urla; ceilalti sunt talente nedescoperite, unii au voci chiar bune, insa n-au avut ocazia sa mearga pe plan national, ca sa zic asa. more…

Cand ne-am intalnit, a fost surprinzator. Nu mi-as fi imaginat ca tocmai tu imi vei conduce destinul pentru o vreme. Am avut de ales si te-am ales pe tine.

Primul moment in care m-ai lasat balta in mijlocul drumului a fost si mai surprinzator. Stiam ca poti fi asa, auzisem asta, imi spusesera mai multi, dar eu tot n-am stiut sa ascult si am facut cum am vrut eu. Am trecut peste moment pentru ca deja simteam un oarecare drag fata de tine. more…

De cand m-am mutat din Sibiu, am incetat sa ma gandesc la orasul asta ca fiind “acasa”. E orasul in care traieste familia mea, in care mai am cativa prieteni de suflet si cam atat. De cate ori revin aici, ma bucur sa-i revad pe toti, dar dupa doua zile ma apuca dorul de duca si vreau la Timisoara.

Pe vremuri, mai exact acum vreo 4-5 ani, frecventam un loc in Sibiu in care se canta live. more…

Io nu-s asa norocoasa din fire, da’ nu-i bai. Insa am remarcat ca, la mine, culmea ghinionului se regaseste in doua chestii: la barbati si la masini. Aia cu barbatii merita un blog separat. Dar sa revenim.

Dupa ce la anteriorul loc de munca a trebuit sa ma lupt cu un BMW 318 din ‘94, ruginit, fara oglinzi functionale, cu portbagaj care nu se inchidea etc, la noul loc de munca am avut de ales: ori iau magaioaia de Toyota Pick-up, ori mai rabd o luna si ma dau cu Dacia Nova sau Solenza sau ce mama naibii o fi. Cum nu ma simt in stare sa conduc o masina care e aproape camion, am ales Dacia. Nu ca ar fi o masina rea. Doar ca sare din viteza cand e in a doua, mai troncane, mai miroase a ars prin ea…ma rog, detalii. more…

Voi stiti ce inseamna aia “dezvoltare personala”? Aham, nici io nu stiu foarte multe, dar se pare ca sunt altii care stiu.

In data de 30 mai, in Timisoara, se intampla un workshop care are ca tema exact chestia asta cu dezvoltarea personala: cum sa te cunosti, cum sa folosesti in avantajul tau anumite chestii pe care pana acum le tineai doar pentru tine…nici eu nu stiu prea multe, dar intentionez sa aflu.

Detalii despre ceea ce se intampla gasiti aici: naiya-naiya.blogspot.com

Ne vedem acolo!

…blogul de femei destepte. Sper sa-mi si iasa.

…stand io asa cuminte pe canapea si uitandu-ma la Eurovision, de ce oare a noastra Elenuta n-a avut si ea, saracuta, o artifica, un chibrit, o bricheta, un firicel de fum, ceva de dragul spectacolului, ca tare seaca o fost melodia aia…

Inca se numara voturile. Romania si Moldova stau marete pe ultimele doua locuri. Mwahahahaha.

Acu sa nu va ganditi ca ma apuc sa fac un fel de Forsythe Saga a crashmelor din Timisoara sau de aiurea. Poate ca episodul 2 nici nu va mai exista. Asta pentru ca nu fac planuri. Zice Osho ca aia care traiesc in viitor sunt niste lasi. Ceea ce io nu-s. Punct.

In schimb, sunt o petrecareata. more…

Zilele astea am fost cam subrezita. Nu ca acum m-as simti mai bine. Chestia e ca, gripata fiind, tot nu m-am putut abtine sa ies, ca, deh, asa-i in tenis. Mai ales ca sunt in concediu, deci, nu tre sa ma trezesc dimineata prea devreme (presupunand ca mai si dorm).

Stand asa eu cu mine, m-am tot povestit. Si mi-am dat seama ca nu-mi place de mine acum. Ca sunt mult prea sensibila, ca am tendinta de a ma deschide si de a arata ca lucrurile nu sunt chiar atat de frumoase pe cat vreau eu sa arat ca sunt.

Drept urmare, ridic zidul la loc. O sa fiu din nou vesela si fara griji, o sa fac din nou lucrurile pe care le faceam. O sa bantui crashmele si o sa muncesc ca o nebuna. O sa beau si o sa ma plang a doua zi ca nu mai beau niciodata. O sa fac din nou cuceriri peste cuceriri si o sa-i las din nou pe toti cu ochii-n soare. O sa renunt la planuri si o sa-mi traiesc fiecare zi ca si cand ar fi ultima. Si o sa va incant privirile cu postari ironice, acide si rele.

Pana la urma, asta sunt eu. Va place sau nu va place. Weekend fain!

Sa nu sariti, ca nu-s nici sentimentala, nici suferinda, nici indragostita. Cine ma cunoaste, stie ca Freddie e absolutul, asa ca as putea sa pun aici orice melodie cantata de el. Enjoy