Autosuficienta la romani

Mi se confirma in fiecare zi ca suntem un popor plin de sine, de parca am avea la activ nush cate realizari si ne permitem sa fim noi aia care le stim pe toate. Lufteaza Dica pe teren, la un meci al nationalei? “Si cu un picior in gips jucam mai bine ca el”, se va auzi de la cineva a carui singura legatura cu sportul e dusul berii la gura. A pierdut echipa de handbal a Romaniei? “Da-va dracu’ de proaste, nimic nu jucati si mai vreti fonduri”, se va auzi, cu siguranta, de la vreun “impatimit” care oricum habar n-are cat efort se depune pentru a ajunge in vreo competitie internationala.

Am dat exemple din sport pentru ca astea sunt cele mai la indemana. Ca, daca romanul stie ceva foarte bine, stie sa comenteze despre sport. Si, evident, despre capra vecinului, care, intotdeauna, e mai nasoala decat a lui. Atata doar ca a lui niciodata nu exista.

Acum vreun an si ceva, am cunoscut un om de vanzari care vroia sa ma recruteze pentru nush ce minune de afacere MLM. Era o afacere cu telefonie prin internet, bineinteles ca nu mai tin minte exact cam cum se facea ea, dar mi-ar fi adus o gramada de bani, blabla. Inainte sa imi explice chestii despre afacerea in sine (care, ca orice MLM care se respecta, cerea vreo 200 de euro taxa de intrare), mi-a spus cum a fost el director general la AIG pe Romania si cum a fost dat el miseleste la o parte, din cauza unuia evident nepregatit, care ar fi dus compania in jos. Numai ca, respectivul domn cu care a fost inlocuit, nu numai ca era extrem de competent, dar, in 7 ani de directorat, ridicase compania la un nivel care o pusese intre primele locuri in zona est-europeana (chestii aflate ulterior, pe Google). Iar cand a inceput sa-mi spuna ca Tom Hopkins bate campii in cartile lui despre vanzari si ca nu asa se fac vanzarile, m-am scuzat frumos si am plecat.

Cu ceva timp in urma, aveam o discutie cu niste oameni pe tema “cum sa facem noi o campanie buna de comunicare/advertising”, evident, localizata la zona asta si pastrand proportiile, ca doar nu suntem Coca Cola. Eu eram un fel de bagator de seama la discutie, ca doar nu era sa incep sa ma laud cu cati oameni de advertising am lucrat la proiectul de acum un an si ceva si ce campanie misto am facut (si care a ramas la nivel de proiect, ca nimeni n-a mai avut bani de bagat in publicitate, ca venise criza). In momentul in care am spus o chestie, referindu-ma la Bogdan Naumovici (da, ala care a facut virale cam 80% din campaniile publicitare la care a lucrat), unul dintre cei care participau la discutie m-a intrebat de ce il aduc pe ala in discutie, ca la nush ce seminar a venit cu o prezentare intreaga copiata din alta parte.

Si as mai avea nenumarate exemple de oameni care n-au facut nimic notabil, dar isi permit sa critice munca altora, pe ideea ca “io gandesc mai bine decat ala” si mergand pe principiul “eu sunt celebru de mic, dar nu stie nimeni”. Pentru ca diferenta dintre cei cu care am stat eu de vorba si cei pe care ii critica cu atata inversunare este una singura: de Tom Hopkins a auzit o lume intreaga, iar de Bogdan Naumovici a auzit o tara intreaga. De cei doi cu care eu am povestit, n-a auzit nimeni inca. Si poate nici nu vor auzi vreodata.


13 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *