Deci poze. Nu sariti, ca nu-s vreun maestru fotograf, am pozat doar ce mi-a placut tare.

Cam asta am vazut eu timp de 3 zile: munti, zapada si soare

Podul asta e superb, iar daca ar fi restaurat, ar fi o minune

Centrul orasului. Parasit, ca aproape tot orasul.

Eu, bineinteles, cu gura pana la urechi.

Se terminase lichidul de sters parbrizul cu 10 km inainte de Lugoj. Cam asta se vedea din masina.

El e Bill. Isi gasise in loc mic de tot prin care vedea (oarecum) drumul.

Si cam atat. Poze de la Craciun pun cand vor vrea sa se incarce, ca pe blogul meu pana si comenzile pe care le trimit intru procesare au personalitate.

De vreo cateva luni bune, vecinii mei de deasupra cred ca si-o trag in draci. Asta nu-i un lucru rau, ma bucur ca le merge bine (desi sper sa foloseasca ceva protectie, mai au 3 prichindei care misuna prin casa), dar ma gandesc serios sa le fac cadou un pat. Care nu scartaie. Si mai ales, care sa nu para ca se rupe in fiecare noapte, nu de alta, dar nu mai lipseste mult pana o sa-mi pice lustra in cap sau pana cand o sa se crape tavanul de tot.

Mno, dar aseara, vecinu’ viril s-o apucat el de batut cuie. Ce aseara, azi noapte, ca era 12:46 cand m-am uitat la ceas. Am stat cuminte si rabdatoare, ma gandeam ca i-o fi cazut omului vreun tablou in cap de la trepidatii si tre sa-l monteze la loc, da omul doua ciocane in cui si termina. Nu. A dat vreo 20 de minute, in continuu. In perete si in creierasul meu mic. Evident ca mi-am luat ceva pe mine si m-am dus sa bat si eu, in usa dansului. A venit la usa mirat, cum ca cine-l deranjeaza la ora asta. Eu, cu nervii pe moturi, am reusit sa fiu destul de calma si i-am explicat ca, orice motiv ar avea, nu se poate sa bata cuie in pereti la ora aia. Raspunsul m-a lasat fara replica: “Pai eu credeam ca toata lumea doarme si nu deranjez pe nimeni daca imi montez un dulap in bucatarie”. N-am stiut ce sa-i raspund si m-a apucat un ras isteric. I-am zis noapte buna si m-am dus la mine acasa, incercand sa adorm desi bocaniturile se auzeau in continuare. La un moment dat, un ” te bag in p… ma-tii” racnit din suflet, l-a potolit. Cateodata e bine sa ai pereti din nisip, te faci inteles rapid :))

Per total a fost un an dezastruos din toate punctele de vedere. Sa zicem ca un lucru bun e inceperea colaborarii cu firma la care imi prestez acum activitatea, desi nici asta nu e cine stie ce fericire. Pe plan personal, dezastrul s-a transformat in inundatii amestecate cu incendii, fara forte militare care sa salveze situatia, doar niste lenesi care beau tuica la crasma satului. Cu alte cuvinte, m-am afundat in niste chestii proaste sau foarte proaste, din care am fost prea comoda sa ies. Din care inca sunt prea comoda sa ies, ca am pasit cu ele si la cumpana dintre ani. Cu ele si cu o sticla de Jack, ceea ce nu-i, totusi, foarte rau.

Realizari notabile pe 2008 (aleatorii, nu-mi place ordinea cronologica):
*am mers la toate nuntile si botezurile posibile (nu-s realizarile mele, dar, avand in vedere numarul lor impresionant, ma felicit ca am iesit intreaga la cap din toata dulcegaraia);
*am implinit un numar de ani (tot mai mare in fiecare an, nici asta nu-i o realizare de-a mea, dar tot ma felicit ca am ajuns oarecum intreaga la cap pana la varsta asta);
*m-am sarutat cu o fata (hai ba, nu fiti socati, ce naiba…) - nu pot sa spun ca mi-a placut in mod deosebit, deci inca raman la barbati;
*i-am cunoscut pe Visurat, Denisa, Veve, Richie, Dan, Dani, Oana, Bloodie, Tomata, Dojo, Cami, Nuzzu, Maddy si multi altii, pe la intalnirile de bloggeri; tare faini oameni;
*mi-am facut blog (da, asta ar fi trebuit sa fie undeva mai sus);
*mi-am luat carnetul de sofer (care mi s-a furat mai apoi, dar important e ca sunt legala pe strazi; si are si doua puncte de penalizare deja );
*am facut multe drumuri prin tara si am adunat un numar impresionant de kilometri pentru un sofer incepator: 6000 in 2 luni jumate;
*am citit (carti, nu doar bloguri) mai mult decat in alti ani.

Ce-mi doresc in 2009:
*sa fac curatenie, in primul rand (fiecare intelege ce vrea de aici);
*sa ma plimb cat mai mult;
*sa fac un chef monstru de ziua mea;
*sa fiu mai acida si mai rea (din cate am auzit, sunt pe drumul cel bun);
*sa fiu sanatoasa;
*sa cunosc si mai multi oameni noi.

Atat cu uitatul in urma si cu dorintele. Sunt curioasa, totusi, ce ma asteapta.

Craciunul a fost frumos, ca orice Craciun. Cred ca am fost cuminte, ca am primit mai multe cadouri decat m-am asteptat. De unul, in mod special, am fost extrem de surprinsa, drept urmare am si reactionat destul de prost, dar asta e deja alta poveste. Am calatorit la Sibiu, m-am vazut cu Baghy (un zapacit si jumatate), pe care l-am carat dupa mine in vizita la prieteni - si sper ca s-a simtit bine, m-am plimbat prin frumosul oras si cam atat. Relaxare totala.

Revelionul a fost la Herculane, o zona minunata, dar parasita cu desavarsire. Am mancat un frig crancen, de multa vreme nu am mai simtit frigul ala de munte, dimineata, cand teracota incalzita cu lemne e rece de cateva ore si nu-ti vine sa te dai jos din patul incalzit, chiar daca e musai sa vizitezi toaleta . Oricum, a fost minunat, m-am simtit foarte bine cu niste oameni pe care nu-i intalnisem inainte. Poze si alte detalii..poate mai incolo, poate maine. Azi ma voi bucura de ultima zi de vacanta, butonand telecomanda. Duminica frumoasa!

La Multi Ani!

“V-am trimis atasata factura pentru 78000 de bucati, aidica 390 de pachete la 200 buc/pac. Marfa v-o trimite-mi prin curiero. Restul de marfa urmand sa v-o livram cat mai curand posibil si cand se face plata la aceasta factura.

Multumim”

Analiza gramaticala e de prisos…

Craciun fericit!

PS: cuvantul urmator pentru joculetul blogosferic este remiza, si trimit leapsa repede-repede spre Richie si Dojo

PS2: cine are chef de un ceai cald intr-unul din baruletele cochete din Piata Mica a Sibiului, sa dea un mail

Se da o firma. Care comercializeaza materiale de constructii. E multinationala, cu sediul central in Romania si unicul lor atu (nu, nu sunt preturile practicate, ca alea-s mai mari decat orice misca in constructii la ora actuala) e departamentul logistic foarte bine pus la punct, adica au camioane garla. Le vedem prin toata tara, nu dam nume, incepe cu “Ara” si se termina cu “besque”. No si aceasta firma de mare angajament nu da ocazia angajatilor lor sa termine elegant contractul, poate sa intre in somaj o vreme, pana isi gasesc altceva de lucru.

Studiu de caz. Omul nostru lucreaza gestionar. Sau magazioner. Sau agent, n-are importanta. Vine el la munca intr-o frumoasa dimineata si i se spune sa-si ia vreo 3 zile de liber, ca nu e de lucru si n-are rost sa vina sa stea degeaba. Corect, omul isi ia liber, iar cand se prezinta la munca dupa zilele libere, constata ca a fost pus pe liber din cauza ca a absentat nemotivat timp de trei zile. I se da decizia de incetare, multumim, la revedere. Eh, si de aici treaba se impute pentru firma respectiva, ca omul n-a stat cu mainile in san si le-a adus pe cap pe inspectorii de la inspectia muncii. Care sunt poate printre putinii care mai fac treaba in ziua de azi. Concluzie? Omului i-a fost schimbata decizia de incetare si a fost trimis in somaj, iar prea minunatii angajatori au primit o amenda deloc de dorit in situatii de astea de criza.

Concluzia 2: nu sta sa te plangi, ca romanul, ca ti s-a facut o nedreptate si ia atitudine. S-ar putea ca lucrurile sa mai poata fi indreptate, cat de cat.

*atunci cand eram mica, nu puteam sa dorm din cauza lui, de nerabdare ca vine, il pandeam toata noaptea si, al naibii Mos, niciodata nu mi se arata;

*am crescut si am aflat ca nu exista;

*din cauza lui trebuie sa fim buni si iubitori, chiar daca ceilalti nu merita, apopierea Craciunului ne invata ca trebuie sa fim ipocriti si sa “fim buni” cu cei cu care, de altfel, nu avem nimic de impartit;

*niciodata, dar niciodata, nu-ti aduce ce-ti doresti, chiar daca te bucuri de cadourile primite; eu ii cer liniste de vreo 4 ani, dar n-are nici o treaba cu mine (dada, ii mai cer chestii, chiar daca stiu ca nu exista, ce va mirati asa?);

*e motivul lui Hrusca sa ne asfixieze cu colindele alea emo ale lui (tot poporul nostru e emo si asta se vede dupa colindele care te baga intr-o adanca depresie) si motivul lui Banica Jr. sa tina 20 de concerte “la cererea publicului”; ipocriti…

*se zice ca e bun cu toti copiii, dar sunt prea multi copii care plang…

LE: am aflat ca, daca e leapsa, trebe data mai departe, asa ca o arunc cu putere inspre Dani si Dani

Deana Carter - Once Upon a December (OST Anastasia)