Minciuni nevinovate sau adevaruri dureroase?
Zilnic suntem pusi in situatii in care trebuie sa ne exprimam parerea despre anumite lucruri: daca e buna cafeaua, daca ti-a placut sau nu un obiect de vestimentatie, daca te-a deranjat remarca unui om cu care lucrezi etc.
Eu sunt perceputa ca un om care isi exprima parerile clar si nealterat. Daca ceva nu imi convine, o spun clar si raspicat. Daca mi se cere parerea, mi-o exprim. A nu se confunda sinceritatea in exprimare cu nesimtirea. Nu sunt nesimtita, stiu sa pun niste cuvinte intr-o fraza astfel incat sa indulcesc amarul concluziilor neplacute.
Insa ieri am fost pusa in situatia de a nu sti cum sa reactionez: o prietena foarte draga mi-a spus ca poate n-ar trebui sa ii mai spun ce cred intotdeauna, pentru ca asta o face sa intre intr-o stare proasta; ca ea are nevoie de confirmarile mele doar cand sunt de bine, iar cand ii confirm ceva ce si ei i se pare rau, nu fac altceva decat s-o intristez. Si acum stau sa ma intreb daca problema e la ea sau la mine. Cum faci sa spui unui om la care tii ca n-a fost foarte inspirat cand s-a purtat ciudat cu altcineva? Sau ca noua coafura nu-i avantajeaza fizionomia? Sau ca haina aia nu i se potriveste foarte mult? Pentru ca oamenilor nu le place adevarul, ei vor sa fie mintiti. Intrebarile de genul “iti place rochia asta?” nu au decat un singur raspuns: “sigura ca da, si iti vine extrem de bine”. Altceva nu se accepta. Atunci de ce mai ceri o parere…sincera? E atat de gresit sa spui unui prieten ca greseste? Eu spun ce gandesc pentru ca imi doresc si de la cei din jurul meu sa fac la fel. Din pacate, daca toti am spune adevarul in fata, ar disparea barfa cu totul. Si atunci, din ce s-ar mai hrani curiozitatea asta nebuna a romanului…
Voi ce preferati? Minciuni nevinovate sau adevaruri dureroase?
LE: Mi-am adus aminte acum ca am o leapsa de la Veve: nu cred ca as omori vreodata o caprioara, poate doar ca s-o scap de chinuri. Si apoi, eu cred foarte tare in vorba aia: “never say never” 😉
Tweet
Uneori a “nu-ti da cu parerea” deloc este cel mai bine. Exista de asemenea si posibilitatea ca tu sa te inseli, iar celelalt sa aiba dreptate, chiar daca tu simti ca detii adevarul. In probleme de estetica lucrurile stau subiectiv, daca tie nu-ti place cum se imbraca/coafeaza cineva, poate altora le place, si atunci de ce i-ai strica ziua omului?:). Eu de exemplu nu ma bag in a face aprecieri sau a da sfaturi decat atunci cand m-ar afecta si pe mine problema celui care imi cere parerea/sfatul. my 2 cents.
Corect si de acord cu tine. Dar eu vorbesc strict de momentul in care acea parere ti se cere. Ce faci? Ridici din umeri? Sau spui ce crezi cu adevarat?
Intradevar e o mare dilema si pentru mine chestia asta. Daca parerea e pozitiva in general o spun direct. Daca parerea e negativa, intreb prima data daca “chiar vrea sa imi auda parerea”. E un mic avertisment si reactia la el imi spune daca omul e dispus sa afle si o parere negativa. Iar daca persoana nu e asa de apropiata incat sa imi exprim parerea spun de obicei ca … “nu ma pricep” sau ca “nu ma pronunt” 😀
eu tot zic ca e mai bine sa spui; daca eu arat caraghios intr-o zi, prefer sa-mi spuna cineva asta, inainte sa ma fac de ras in tot orasul – un exemplu extrem, dar cred ca toata lumea il intelege
si asa cum acceptam complimente, trebuie sa stim sa acceptam si critici – evident, spuse sincer si fara injurii
real life
sincer sa fiu …. mie mi se pare nesimtita rau faza cu “sincer? chiar vrei sa sti?”
normal ca vrea sa stie din moment ce te-a intrebat …. fie are prea multa incredere in sine si merita o palma pt ca vrea sa se laude, fie ii dai un sfat, sa o ajuti, sa faca lucrul respectiv ceva mai bine …. si-ti exprimi opinia in asa fel incat sa inteleaga ca-i dai un indiciu unde ar mai fi nevoie de ceva …. nu ca-i faci tu munca …. desi indirect, o faci! “eu cred …” “parerea mea …” “arata fain, dar oare cum ar arata, daca am adauga acol aia?” …. sau ceva mai indirect: “arata super! sti unde am vazut o chestie de genu? … la XXXXX! hai sa-ti arat cum au facut ei … daca-ti place poate vri sa le furi si lor o idee! desi mi se pare interesant!” cam dura lovitura cu “interesant” in asta ultima si suna putin cam tantose …. dar ideea e aceeasi ….
nu-i spune celeilalte persoane ca o ajuti … dai doar un indiciu spre un loc unde ar putea exista imbunatatiri
lae, cam asa ceva, cum i-am spus prietenei mele: daca intrebi, inseamna ca vrei parerea mea; daca nu vrei parerea mea, nu ma mai intreba
@ nebuloasa, lae – evident ca e mai bine sa ii spui direct. Dar din experienta am vazut ca foarte putina lume vrea sa stie cu adevarat o parere negativa. Ce a patit nebuloasa am patit si eu de cateva ori si asa am ajuns la ce am scris mai sus. Mie de exemplu imi place sa mi se spuna direct. Dar ce te faci cand unui prieten sti ca nu ii place un comentariu negativ dar totusi te intreaba? Am descoperit in timp ca in cazuri dinastea e mai bine sa sugerezi raspunsul decat sa il spui direct. Va pricepe ce vrei sa spui si va aprecia si diplomatia raspunsului. Dar fiecare caz are particularitatiile lui.
… eu prefer adevarul, sa zic… dar prefer sa fiu mintit…
Sunt situatii mai putin fericite in viata, cand avem o banuiala de genul “ceva e putred… ” si ca sa putem face fata acelei situatii, ca sa putem iesi cu fruntea sus si sa putem masca durerea si dezamagirea din sufletul nostru e nevoie sa ignoram putin adevarul. Atunci, in acel moment. Pentru ca cei din jur sa nu observe, pentru a putea sta drepti si cu zambetul pe buze chiar daca ne vine sa ne tavalim pe jos de durere. Eu nu sunt genul de om care poate sa mascheze o stare proasta de spirit sau o dezamagire. Si din pacate mai si intuiesc al naibii de bine. Legat de parerea Nebuloasei… E drept ca i-am cerut-o. Stiam ca era aceeasi cu a mea dinainte sa-mi raspunda… Dar in acel moment confirmarea banuielii mele, venita de la un om in a carui judecata am totala incredere, m-a inghetat. Nu mai puteam sa neg sau sa ignor, nici sa zambesc. Desigur ca nu a fost vina ta, mai prietena draga, si desigur ca iti apreciez sinceritatea oricat de dureros ar fi adevarul pe care mi-l spui. Si da, ar fi trebuit sa pun intrebarea a doua zi, cand n-ar mai fi vazut nimeni cat de proasta actrita sunt… Eh, what doesn’t kill you makes you stronger nu? Cresc eu mare!
Prietena draga, stii parerea mea, mi-am exprimat-o clar cand am stat doua ore de vorba pe subiect. Mi-esti draga si de aia nu pot si nu voi putea vreodata sa iti exprim parerea mea altfel decat direct. Si sunt convinsa ca in curand o sa-mi dai dreptate 😀