…inspiratie. Si chef. Trebuia sa merg la Salzburg, n-am mai plecat din motive tehnice. La naiba, imi vine sa injur. Incerc sa ma abtin si sa ma calmez.

Cred ca diseara merg in plimbare la intalnirea bloggerilor din Timisoara. Sunt intotdeauna dornica sa cunosc oameni noi, chiar daca in ultima vreme am fost mai ciufuta decat de obicei. Bine ca e DeCe-ul pe acolo, ca altfel nu stiu daca as fi avut curajul sa imi arat fatza blajina (!).

Weekendul asta prevad niste zile gretos de romantice. Adica imbratisari lungi si duioase cu patul din dotarea apartamentului meu. Cu alte cuvinte, o sa dorm ca valiza in gara. La vot tot nu ma duc.

Si un fel de PS mic de tot: ma ‘nerveaza de nu mai pot cand se cearta astia prin blogosfera. Mai ales cand e vorba de doi oameni pe care nu-i cunosc in realitate, dar pe care ii apreciez foarte mult. Copii, potoliti-va.

Am plecat sa-mi caut cheful de viata pe sub pietre.

Nu intentionam sa bag in seama campania asta electorala, pentru simplul motiv ca nenorocitii astia din politica au ajuns atat de magari si s-au dedat la atatea lucruri ieftine, incat mi-e sila.

Ieri am vazut la Nevasta un post despre votul de duminica, care mi-a placut. Ce nu mi-a placut a fost un comentariu in care ni se spunea ca altii au murit pentru a avea noi drept de vot. Corect, dar cine spune ca trebuie sa imi placa vreunul dintre astia care candideaza la un loc de dormit in parlament? Cei care au murit, au murit si pentru dreptul de a alege. Iar eu aleg sa nu merg la vot. Ia mai lasati-ma cu formularile astea populiste, ca 80% dintre astia care comenteaza despre cei care au murit au stat in casa la caldurica atunci cand a fost revolutia din ‘89.

Insa ce am vazut azi la Zoso, m-a facut sa ma umplu de sila. Adica cum, frate, voteaza-ma, ca-ti dau salamu’ si pestele? In halul asta de lispa de respect au ajuns cretinoizii aia de la psd (nu merita litere mari), alipiti de pc(r)-ul lui felix (din nou fara litere mari), incat vor sa-si asigure voturile cu mancare+un batic? Destul de grav e ca s-ar putea sa-si fi castigat electorat in felul asta, doar se stie cat de fomist e romanul si cum se bucura el cand primeste ceva moca. Doamne fereste sa puna mana sa munceasca, poza aia cu “sinistratii” inundatiilor care stateau la una mica la crasma satului (in timp ce apa le ajungea pana la genunchi) n-o fi facut ocolul internetului degeaba.

Eu nu vreau sa conving pe nimeni sa nu voteze. Fiecare e liber sa faca ce vrea. Poate va convinge Groparu sa mergeti la vot.

LE: DeCe are si el un clip interesant. Poate ca daca nu-i vreti pe pesedisti, ii vreti pe ei. Pfff….

Neuronu si Teo de la Deko se cearta de mama focului. Totul a inceput cand Teo, in zeflemeaua caracteristica, a insinuat ca publicul Romaniei merge la spectacolele Showtime in necunostinta de cauza, asteptandu-se sa vada pe scena trupa DeKo. Acu, parerea mea e ca Teo a incercat sa faca un misto, dar a fost atat de fin incat nu s-a prins nimeni: grandomania de care este acuzat nu e decat o incercare de face haz de necaz. Totusi, ar fi putut sa o spuna mai frumos, mai ales ca trupa Showtime a avut intotdeauna cuvinte frumoase despre DeKo.

Eu i-am cunoscut pe amandoi si pot sa spun ca e adevarat ca nu poti sa ai umor daca nu esti inteligent. Si fiecare isi imbraca forma de umor in functie de personalitate, normal. Dar eu acum stau si ma intreb: oare era necesar tot scandalul asta? Pentru ca in stand-up-ul romanesc se intampla alt lucru despre care ar trebui sa tinem seama, si anume faptul ca HBO a semnat un contract pentru Stand-up Cafe cu unul dintre cei mai imbecili reprezentanti ai comediei de genul asta de la noi din tara. Nici macar nu ma chinui sa pun vreun link, pentru ca omul e atat de slab in ceea ce face incat exista pericolul ca privitorul sa nu mai vrea niciodata sa vada ce e aia stand-up romanesc de calitate. Adica ceea ce face Showtime. Si ceea ce face DeKo. Si in loc sa se certe, liderii trupelor respective ar trebui sa puna de-un spectacol cum n-a mai vazut Romania asta. Dar cand orgoliile se intalnesc…ies scantei mai rau decat din palosul Zmeului cu al lui Fat-Frumos.

Si ca sa inchei: nu mi-a placut atitudinea lui Teo si e bine ca Neuronu a luat atitudine (desi poate putin cam dur), dar eu sunt convinsa ca o discutie intre cei doi vor lamuri lucrurile. Si asta doar pentru ca am vorbit mai devreme despre oameni inteligenti. Nu?

Inspirata de intrebarea pusa de VisUrat si de postul care anunta scoaterea la concurs a doua pozitii in blogroll-ul lui (mult ravnite, se pare, de aspirantii la imbogatire rapida prin intermediul blogurilor - si nu numai), mi-am adus eu aminte de primul blog citit vreodata.
Pe vremea aia nici nu stiam ca-i spune asa, acum cred ca se incadreaza la categoria “blog colectiv” si ii spune vaidevoi.ro. Am ajuns pe acolo dupa o recomandare facuta intr-o emisiune a carei nume nu mi-l mai amintesc si mi-a placut la nebunie. Am ras cu lacrimi citind aberatiile celor ce scriau acolo si m-am intristat foarte tare cand am vazut ca, la un moment dat, nimeni nu mai scria nimic. Nu stiu cine scria acolo, nici nu stiu daca e foarte important, dar sunt curioasa daca macar unul dintre cei de acolo si-a facut un blog. Ca ar fi pacat de talent.

Si aici vroiam sa ajung. La talent. La felul in care un blogger reuseste sa capteze atentia celorlalti. La felul in care isi conduce scrisul, la felul in care isi pastreaza cititorii. Cred ca VisUrat a fost primul blog adevarat pe care l-am citit si ma bucur ca ResursaDeFun a pus link la articolul respectiv (e vorba de Guma Orbit cu Surprize), ca altfel poate aflam mult mai tarziu de el. Si omul are talent cu carul cand e vorba de povestiri. Ca nu sunt de acord intotdeauna cu ideile lui, asta e deja alta poveste, cu totii suntem individualitati si ar fi al naibii de plictisitor sa gandim cu totii la fel. Si prin el am dat de altii si de altii, pe care am inceput sa ii citesc si sa ii respect pentru ceea ce fac: oameni ca noi, care isi pun gandurile si vietile pe tava, care isi sustin ideile fara ipocrizie (Arhi m-a facut sa vreau sa fiu mai transanta in relatiile cu ceilalti) si care s-au dovedit a fi niste modele de succes, demne de urmat.

Si revenind la concursul asta facut de unul dintre bloggerii care, atunci cand s-a apucat de blog, nu avea nici cel mai mic gand ca la un moment dat o sa ajunga sa traiasca din asta, eu una m-as bucura mai mult daca el ar ajunge sa citeasca ce scriu eu.

Asa ca, frati bloggeri, poate ca ar fi bine sa va intrebati mai degraba daca blogul vostru poate sa ofere ceva palpabil comunitatii virtuale, daca puteti sa fiti unici si nu va mai grabiti sa dati cu pietre ca nu sunteti sustinuti de “greii” blogosferei romanesti, iar daca va demonstrati calitatile, sunt convinsa ca nici nu mai trebuie sa va rugati de nimeni…

Iar e 7 dimineata. Ma anunta telefonul si vocea lui Badea, ca televizorul e setat sa se aprinda la 7 fix, cu sonorul dat pe undeva pe la linia 30. Deci sa urle, ca altfel nu ma pot trezi. Cu greu ma tarasc din pat, merg la bucatarie, aprind aragazul, pun ibricul pe foc. Merg la baie si imi dau drumul la apa pentru dus. Ma intorc in bucatarie, ca am uitat sa pun apa in ibric. Apoi fac un dus, imi fac a doua cafea (pe prima am dat-o deja in foc) si ma pun la calculator. Aprind laptopul, tigara si injur orange-ul ca iar trebuie sa resetez modemul. In sfarsit, liniste: internetul functioneaza, paginile de bloguri se deschid fara probleme: Veve (si forumul lui pe diverse teme), Arhi cu ale lui miserupisme (sau nu), Denisuca - invioratoare, ca de obicei, Dono cel amuzant de serios, Real Life si ale lui posturi bine documentate, VisUrat - acid si usturator. more…

Iar sunt chioara de somn. Pentru ca m-a pus naiba sa stau sa ma uit la filme pana la 3 dimineata. De pe la 10 seara, am vazut 3 bucati. more…