Cam seci zilele astea pentru mine, n-am facut mare lucru in afara de mers la munca si venit acasa. Prietena mea e iarasi in spital, de cativa ani incoace isi petrece cam doua luni pe an internata pe undeva. Si ma irita faptul ca nu pot sa fac nimic s-o ajut.

Ma irita la maxim intrebarea urmatoare (si cu variatiunile ei): “Da’ tu nu mai ai de gand sa te casatoresti?” Aleg sa raspund pe aceasta cale, in speranta ca poate citeste si taica-meu raspunsul: m-am casatorit o singura data, iar la momentul respectiv am crezut din toata inima ca o fac pe viata. N-a fost sa fie, dar faptul ca, la un moment dat m-am vazut imbatranind langa un om anume, ma face sa nu-mi mai doresc casatorie, relatie etc. Doar cine a trecut prin asta ma poate intelege.

Ma irita subtitrarile din House, pe care le folosesc doar pentru a intelege termenii aia medicali folositi in exces. Mi-e teama sa nu incep si io sa scriu “face-ti, manca-ti, iubit-o” si alte chestii de genul asta.

Ma irita indiferenta. Fata de oamenii din jur, fata de cei care iti sunt aproape, fata de ceea ce e important. Ma irita testele duse pana la extrem, doar din dorinta de a vedea pana unde poti intinde coarda, pana cand poti fi iertat, pana unde poti sa mergi…