Ies din tiparele “Obsesiilor” si de data asta scriu despre ultima mea obsesie muzicala. Care nu e neaparat o melodie, ci mai multe.

Io de Mishu mai auzisem una-alta. Mai citisem pe la Groparu, imi mai spusese cate ceva si Ovi Sad, dar niciodata n-am fost extrem de curioasa sa aud ce canta. Asta pana cand l-am auzit cantandu-si una din piese, intr-o seara in care menestreii se intreceau in a-si arata maiestria.

Si am auzit o piesa. “Viteza sangelui meu” ii spune si are niste versuri care m-au atins incredibil. Pentru ca sunt puternice, pentru ca spun, pentru ca e clar ca sunt parte dintr-o viata.

Recomand toate piesele de pe pagina asta. Ascultati cu timp, fara graba. Merita.

PS: Mishu are si trupa. Trupa care canta coveruri acustice intr-un fel aparte, melodii extrem de cunoscute devenind ale lor, prin felul in care sunt cantate. Poate-poate ii vedem si pe la noi.