Incertitudinea este o stare asumata. Nimeni, bunaoara nici autoarea articolului, nu traiesc in afara unui sistem de referinte. ca acest sistem este calibrat pe acelasi principii ca ale celor din jur, iertat sa-mi fie, dar d-aia suntem unici prin si pentru sine. Acest sistem de referinte rezida din insasi personalitatea individului asa ca deciziile luate folosindu-l ca unitate de masura nu-s nici pe departe impulsive si centrate in circumstantialitate ci mai degraba ecouri logice a unor deziderate deja formate. Suntem, nu?, masura faptelor noastre iar faptele noastre sunt simplificarea notionala a comportamentului care la randul sau deriva din atitudini ce au la baza personalitatea; deci nu de instinctualitate sufera femeile cu pricina.
Sex? Hmmm, greu de spus. Exceptand patologia deviantei de nimfomanie, putem postula ca sexul poate fi gasit si-n alte parti unde sa nu existe commitment-uri agravante pt. starea de fapt. Iar exceptand masculinitatea indesata in cine stie ce apoloniene corpuri si madulare multiplu, in inch-i, de 7, deie-le Domnu’ sanatate, casual sex e disponibil la o intindere de…mana. Deci de ce, chiar si-n pretul unor consecutive orgasme, ar accepta sharing-ul cu bunastiinta ca, o zi-doua mai tarziu, si cealalta va beneficia de acelasi tip de senzatii? In concluzie, dand la o parte femeile cu apetenta patologica pt. sex, o femeie definita ca “normala” va opta pt. o erectie ce-i este oferita ei si numai ei.
Si atunci? Care Dumnezeului este logica, admitand, dupa cele spuse, ca ar fi una?

Logica, mai precis, logicile sunt multiple.
Dominatia. Un recurs la memorie te va pune fata-n fata cu un barbat in ochii caruia nu stii ce vezi, in fata caruia, desi despartindu-va cativa centimetri, vrei sa fii simultan la campuri departare si-n aceeasi clipa unul si acelasi. In viata oricarei femei, ca un truism ordinar, a existat un asemenea barbat, aparent imposibil de descifrat, a carui cumul de vibratii din gene si sprancene si acei muschi radiari din jurul globului ocular si ochii insisi te amuteau. Abandoneaza-te senzatiei ce-ai trait-o atunci, cat de mica esti sau el cat de mare e?
Atractia fizica. Abject nu e gandul de a nu mai avea ganduri definite ca rationale cand simti tot vacarmul sexualitatii magnetizante in celalalt, abject e refuzul de a admite asta. Orice femeie, chiar si numai o data in viata, a fost trimful patosului asupra analiticului. Orice femeie a avut perceptia complementaritatii in celalalt si insingurarea in si prin sine. Este parte din conduita sociala ce-o deprinde cand isi capata constiinta propriei sexualitati si, desi reprimata de-o societate ce anatemizeaza dorinta notiunii de “tarfa”, nimeni si nimic nu-i pot lua dezideratul feminitatii ridicata la rang de amestec omogen intre puritate, delicatete, pasiune, extaz si geamatul asociat lor. Iar barbatul care se va gasi la jonctiunea acestora va deveni cel mai cronofag gand al ei de atunci inainte.
Combativitatea. Simplul fapt ca la nivel de gonade vorbim de foliculina nu inseamna numai pampoane si seductive eyelash. Pe fondul unor insatisfactii personale, pe fondul unei neplacute comparatii cu “cealalta” sau a unor porniri mai degraba din registru agresivitatii, competitivitatea devine un scop in sine. Cat de cerebrala sau ne- este o asemenea postura a mintii, asta ramane apanajul psihologilor sau psihoterapeutilor dar realitatea la care fac referire este una mai degraba contingenta decat singulara si fiecare am intalnit-o la un moment dat la semenii nostrii. De ce n-ar deveni un imbold atat de puternic care sa suprime vehementa umilintei de a astepta o finalitate ce nu se mai prolifereaza cand, promisiunea succesului devine un raspuns “curativ” la multe alte angoase?

Cam asta ar fi de zis. As mai gasi dar simplul fapt ca le-am scris si pe acestea nu-i garant ca le vei si citi.
Mi-a facut placere sa-mi dau cu parerea si eu, neintrebat as zice, dar asta nu ma exonereaza totusi de admiratia pt. felul in care scrii.

Zi frumoasa.