P.S. Nu am idee de problemele cu care se confrunta o firma mica in Romania. E clar ca tu sti mai bine…

Realizările pe plan profesional sunt foarte bune, dar ce te faci când munca îți e constant dependentă de schimbările din codul fiscal? Când nu poți face un plan de business, când nu poți face previziuni de niciun fel pentru că habar n-ai ce mai scot ăștia și când. Creșterea forțată a salariului minim, split TVA și alte mizerii, toate astea îmi duc firma în derivă. Și e foarte greu. Uneori mă gândesc că aș prefera să spăl vase și să nu mă mai stresez cum plătesc taxele trimestrul următor.

Am văzut Pay It Forward, de câteva ori chiar

Pe clasa politica invatata sa fure si sa pagubeasca tara n-o mai schimba nimeni. Ar fi nevoie de inca un Vlad Tepes dar nu cred ca asta se va intampla

Peste tot sunt probleme insa eu cred ca trebuie sa-ti traiesti viata la nivel individual, nu sa te raportezi neaparat la anumite grupuri/categorii sau sa-ti petreci foarte mult timp judecand ce fac altii. Si atunci vei vedea ca granitele nu mai conteaza asa de mult. Pentru ca valorile care conteaza cu adevarat le poti avea sau exersa cam oriunde. Multumirea (sau nemultumirea) de sine vine in primul rand din faptele tale, nu din faptele altora.

La fel si cu schimarea in masa a oamenilor – mi se pare inutil sa incerci sa schimbi cu forta o anumita categorie de oameni sau sa-ti petreci prea mult timp incercand sa angrenezi pe altii intr-o asemenea cauza. Nu numai ca nu functioneaza (decat poate pe timp de razboi ) dar risti sa-ti petreci viata incercand sa transformi pe altii in loc sa te inbunatatesti pe tine.
Mai bine te schimbi tu intai in ceva cu care sa fi multumita si apoi ii lasi pe ceilalti sa te invidieze si sa se schimbe singuri :). Nu ca asta ar functiona cu clasa politica (nu sunt naiv) dar nici altceva nu ar functiona… Ideea e ca schimbarea trebuie sa vina intai tot la nivel individual (si voluntar) inainte sa poata deveni o schimbare in masa.
Recomand un film foarte misto: Pay it Forward – cred ca o sa-ti placa.

Lasand filozofia la o parte , eu zic ca, cel putin pe plan profesional, te-ai realizat foarte bine. Si asta inseamna mult. Eu nu cred ca as mai pleca…

Mălin, eu tot oscilez între a rămâne aici să mă lupt (cu morile de vânt?) și a pleca. Habar n-am ce o să fac până la urmă.

Kathy Bates, chiar despre asta vorbeam ieri cu o prietenă, despre cum oamenii simpli și săraci merg la somități de astea să se caute, doar pentru că „au școală multă, mamă, sunt deștepți”.Și tot din motivul ăsta se pompează bani pentru meditații cu mari profesori din universități, nici nu contează că copilul nu învață nimic.

Dar și în anii 1980, și 1990, și 2000, generațiile de români verzi au făcut o grămadă de prostii care i-au adus în calea ticăloșilor. Spre exemplu, au dat peste țigani mai răi ca la Berevoiești, și au făcut afaceri cu ei, au împrumutat bani de la ei, le-au dat pe mână o mașină sau o proprietate – și în cele din urmă s-a lăsat cu capete sparte și oase rupte. Sau cu oameni rămași aurolaci pe străzi.

Mama fetei mutilate de Burnei a spus mai multe lucruri care au apărut în presă, dar au scăpat ochiului publicului. Și, dacă le pui cap la cap, realizezi cum stăteau lucrurile: femeie fără carte, nu prea umblată prin lume, în mizeria inflației de 180% de la finalul anilor 1990, măritată cu un arab cu bani. Ce, ea să se ducă la o policlinică de cartier cu copilul ei!? S-a dus direct (cu plicul, ciubucul și șpaga) la marele Burnei, zeul ortopezilor, moțul de pe rahat. Altcineva era sub nivelul ei. Și nu i-a trecut nicio clipă prin cap că e un dobitoc. A continuat să verse bani în laba lui, ani în șir.

Poate că un doctor obișnuit nu ar fi schilodit-o pe fetiță.

Poate că unul care împrumută bani de la bancă e executat pe salariu sau proprietăți, dar nu se trezește cu capul spart seara în gang, ca unul care s-a dus la cămătari.