Nebuloasa » Trei de trefla

Trei de trefla – 16

nebuloasa — Thu, 07 Apr 2011 06:09:23 +0000

Nu, n-am uitat de trei din trei, muzica frumoasa si de suflet. Doar ca in ultima vreme m-am luat cu viata, ca sa zic asa.

The Carpenters au aparut in viata mea la sfarsitul lui 2005. Sigur, stiam de Mr. Postman, la fel ca toata lumea, dar niciodata nu-i ascultasem in liniste, cu ochii inchisi, incercand sa inteleg cuvinte, trairi, emotii. Mi-au placut la nebunie, iar in momentele in care ma simt romantica sau, pur si simplu, vreau o stare de bine, ascult incredibil de frumoasa voce a lui Karen Carpenter.

Ea, Karen, are o poveste de viata foarte trista, suferind de anorexie, o boala mult prea putin cunoscuta la vremea aia (sfarsitul anilor ’70) si amurit in 1983, la 32 de ani, din cauza unui stop cardiac.

Fiecare dintre cele trei melodii de mai jos are o poveste, in sufletul meu. Dar nu toate povestile se spun, nu? Enjoy!

Trei de trefla – 15

nebuloasa — Wed, 16 Feb 2011 22:42:30 +0000

Sade e de suflet, n-am ce sa va spun prea multe despre ei. Numele vine de la Sade Adu, foarte feminin-misterioasa voce a band-ului. Primul lor album, Diamond Life, a ajuns direct disc de platina in Marea Britanie.

Sade e trist, zice-se. Cuvintele, orchestratia, linia melodica, toate duc cu gandul la povesti de dragoste terminate cu mari suferinte. Eu zic ca Sade e doar muzica adevarata, cu sunete care trebuie sa treaca prin inima ca sa ajunga la urechi.

Enjoy!

Trei de trefla – 14

nebuloasa — Sat, 12 Feb 2011 11:07:12 +0000

INXS s-a format in 1977, adica cu vreo 2 ani inainte sa ma nasc eu, si s-au numit intai “The Farris Brothers” (pentru ca trei dintre membrii formatiei erau frati). Ca si stil muzical, la inceput erau New Wave Pop, ca apoi sa cante un fel de Pub Rock, stil care i-a si consacrat, de altfel.

Fara indoiala, sarea si piperul INXS a fost Michael Hutchence, datator de pasiuni nebune printre adolescentele anilor ’80 si ’90. Genial in muzica (era vocalul trupei si scria toata melodiile), in viata pesonala a luat niste decizii mai putin inspirate, fiind intotdeauna in lumina reflectoarelor datorita aventurilor cu celebritati (a avut o aventura si cu Kylie Minogue), dar si din cauza consumului de alcool si droguri. A murit in camera lui de hotel (autopsia zice sinucidere, date ulterioare zic ca a fost, de fapt, auto-asfixie pentru cresterea placerii sexuale) in 22 noiembrie 1997.

Succesorul (daca il putem numi asa) lui Hutchence ca si vocal al trupei este JD Fortune, ales in urma unui concurs de tip reality show (Rock Star), desfasurat in Australia in 2004-2005. Aproape la fel de rebel ca si Michael, dar mult mai putin genial, a scos cu trupa un singur album, care a avut mare succes in 2005.

In acest trei de trefla am inclus si o melodie de pe albumul (relativ) nou, mi se pare mult prea misto pentru a fi ignorata, chiar daca nu beneficiaza de sclipirea pe care o dadea Hutchence tuturor melodiilor INXS. Enjoy!

Trei de trefla – 13

nebuloasa — Mon, 07 Feb 2011 16:09:36 +0000

Am ajuns si la fatidicul numar 13, iar pentru asta trebuia ceva special, sumbru si plin de intelesuri Bine, glumesc, H.I.M. e sumbru, dar nu chiar atat de fatidc, asa cum e cifra 13.

Povestind vineri seara cu Ruxa, Carmen si Cristina, cea din urma a declarat ca nu stie foarte bine cine e Ville Valo si ce face el in viata. Asa ca ii dedic aceste melodii, desi ea e o fire foarte vesela si nu cred ca ca fi foarte incantata de stilul gothic rock al celor de la HIM (His Ifernal Majesty), desi Ville (iritat la maxim de intrebarea “voi in ce stil muzical va incadrati?”) spune tuturor ca ei canta “love metal”.

Ce sa va mai spun despre HIM? Sunt finlandezi, ca majoritatea celor care canta gothic rock. Sunt primii finlandezi care au castigat un disc de aur in Statele Unite si au nenumarate discuri de platina in tara lor de bastina. Eu i-am descoperit tarziu, abia prin 2004, dar de atunci ii ascult constant.

Enjoy!

Trei de trefla – 12

nebuloasa — Tue, 01 Feb 2011 10:18:20 +0000

Stone Sour e o descoperire mai recenta. De fapt, mai intai am descoperit Slipknot, printr-un amic austriac care fusese odata la un concert de-al lor si de atunci a ramas vrajit pe viata. Era foarte entuziasmat cand imi povestea despre atmosfera concertelor Slipknot (un death metal facut cu DJ si o armata intreaga de instrumentisti) si imi spunea ca solistul, Corey Taylor, are o voce foarte frumoasa. Imi venea greu sa cred ca omul acela, care rage in microfon, ar putea sa cante frumos.

Mi-a facut cadou un CD pe care scria Stone Sour. M-am dus la masina, am pus CD-ul si am pornit. “I’m looking at you through the glass…” s-a auzit, dintr-o data. Era, intr-adevar, o voce de exceptie.

“Through Glass” a mers pe repeat aproape 3 saptamani si abia dupa aceea am mai cautat si alte piese ale lor. Apoi am descoperit ca si Corey Taylor e un barbat chiar frumusel, n-am putut sa-mi dau seama de asta, pentru ca la Slipknot poarta o masca oribila, parca ar fi un fel de Freddy Krueger, un pic mai prietenos

Enjoy!

Trei de trefla – 11

nebuloasa — Mon, 24 Jan 2011 21:59:25 +0000

Cred ca v-ati dat seama pana acum ca am o pasiune pentru chitaristi. Deh, sunt atat de sexy cum stau ei pe scena, patrunsi de sunetele pe care le scot din instrumentele lor atat de senzuale.

Despre Clapton ce-as putea sa spun si sa nu fie redundant? Aproape nimic, omul e legenda vie. A fost si este inspiratie pentru multi muzicieni. A ajuns in Rock and Roll Hall of Fame de trei ori: o data ca si artist solo, o data ca si membru al formatiei The Yardbirds si a treia oara ca membru al formatiei Cream. E singurul din lume cu o astfel de realizare.

Jos palaria si pentru omul Eric Clapton, care, alcoolic si dependent de heroina fiind, a facut un centru de recuperare in care si altii ca el sa scape de adictie.

Sper sa va placa piesele pe care le-am ales, desi e destul de greu sa alegi doar trei piese din tot ceea ce a creat Clapton. Enjoy!

Bonus. Colaborarea cu BB King mi se pare una dintre cele mai misto din muzica internationala. Ever.

Trei de trefla – 10

nebuloasa — Thu, 20 Jan 2011 20:34:51 +0000

Cu Bon Jovi am facut cunostinta odata cu liceul. Colega mea de banca era mare fana si-mi povestea despre piesele lui ori de cate ori avea ocazia. Tin minte ca odata a venit la scoala, mega extaziata, povestindu-mi ca un prieten bun de-al ei fusese la nush ce concert de-al lui Bon Jovi, in Germania, si l-a atins pe insusi Jon. Ca asa era pe vremea aia, concerte canci, fusese doar Michael Jackson si cam atat.

Bon Jovi au un sunet specific si memorabil. Chitara lui Richie Sambora e la fel de distinctiva ca si cea a lui Santana, Satriani sau Slash. Rock-ul lor a fost intotdeauna considerat putin mai comercial si deseori au fost “acuzati” ca piesele lor prea sunt pe acelasi tipar.

As vrea sa ascultati cu atentie solo-ul de chitara din Dry County (pe care eu o consider cea mai buna melodie a lor), acolo se simte cel mai bine maiestria lui Sambora. Enjoy!

Trei de trefla – 9

nebuloasa — Wed, 19 Jan 2011 12:52:13 +0000

Coldplay nu se asculta cu urechile, ci cu sufletul. Sau cu mintea deschisa, sa primeasca toate sunetele instrumentelor, intregite de vocea lui Chris Martin.

Cred ca, mai degraba, sunt fanul lui mai mult decat al lui Coldplay, pentru ca ei n-ar exista fara el. Invers, cred ca da. E sexy, sarmant si iremediabil indragostit de Gwyneth, nu-mi pasa ce zic ziarele, cum ca ar divorta. Zvonuri si atat.

Pe Coldplay i-am ascultat cu adevarat prima oara prin 2005. Pana atunci nu prea voiam sa stiu de ei, mi se pareau mult prea la moda pentru mine si, asa cum fac cu multe chestii de felul asta, am refuzat sa-i ascult. Mare greseala, stiu, din acelasi motiv nu ascult acum The Killers, desi sunt convinsa ca sunt buni. Noroc ca aveam un prieten care atat de tare m-a batut la cap cu Chris Martin, incat am cedat si am ascultat.

Si de atunci ii ascult ciclic, o data pe luna. Superb.

Trei de trefla – 8

nebuloasa — Tue, 18 Jan 2011 07:31:15 +0000

Daca stau bine sa ma gandesc preferintele mele muzicale sunt populate, mai degraba, de voci masculine. Sunt putine femei a caror voce imi atrage atentia, asta pentru ca nu imi plac vocile studiate sau melodiile pline de triluri de privighetori. Mi-a placut si mie, cand eram mica, o Mariah Carey sau o Celine Dion, dar niciodata atat de tare incat sa fac o pasiune.

Cu Pink e alta treaba. Vocea usor ragusita si melodiile pline de viata ma binedispun intotdeauna. O consider un artist complet, care stie sa socheze in aceeasi masura in care si canta. E inventiva, isi gandeste singura videoclipurile si conceptul concertelor. Mai si scrie muzica, iar asta o face una dintre cele mai mari artiste pe care le-am vazut vreodata.

Imi doresc foarte tare sa ajung la un concert de-al ei. Enjoy!

Trei de trefla – 7

nebuloasa — Mon, 17 Jan 2011 09:17:29 +0000

Cred ca nu mai trebuie sa povestesc cuiva cine este Nat King Cole. Omul a devenit legenda, Natalie Cole, fiica lui, ii duce muzica mai departe, iar niste oameni s-au gandit ca niste remixuri dupa muzica lui ar fi mai mult decat binevenite.

Asa s-a nascut Re-Generations, albumul gandit de Cee Lo si la realizarea caruia au participat o gramada de artisti, printre care Nas si Will.I.Am. Piesele lui Nat King Cole au fost modificate fara sa li se piarda farmecul original, iar completarile muzicale au fost facute exact unde trebuie, in asa fel incat experienta muzicala sa fie una deosebita, care iti ramane in minte pentru multa vreme.

Tot albumul e demential si mi-a fost greu sa aleg doar trei piese. Recomand sa fie ascultat cap-coada, pentru bucurie completa. Enjoy!