Comments on: Ce ne-om face cu parintii astia?

By: Foxcrawl

Foxcrawl — Mon, 23 Dec 2013 18:09:47 +0000

Chestia asta cu parintii protectori e cam anapoda. Mai ales ca uneori se poate intampla sa fie ceva o problema mai grava (bat in lemn) si nici nu apuci sa fii alaturi pentru ca habar n-aveai de situatie.

By: nebuloasa

nebuloasa — Thu, 19 Dec 2013 18:44:01 +0000

Oana, sunt convinsa ca si noi vom fi la fel. Cred ca e uman sa se intample asta, nu e chiar usor sa accepti ca te transformi din erou (asa cum au fost parintii pentru noi cand eram mici) intr-o fiinta vulnerabila.

Naicu, eu am invatat sa nu le mai ascund alor mei lucruri despre mine. A durat ceva vreme, dar cred ca le-am ascuns atatea lucruri cand am fost adolescenta incat a devenit prea obositor sa mai fac asta.

Deme, ai mei nu se deplaseaza pentru vreo boala ce mi se intampla, stiu ca sunt pe maini bune aici. si apoi, daca maica-ta iti spune de taica-tau, sunt aproape convinsa ca nu iti spune nimic despre ea, cand o doare.

Mirela, mama ta e un caz particular. Probabil ca nu e usor sa tii cont de strigate atunci cand le auzi prea des, ca nici asa nu-i bine. Cu totii ne dorim echilibru, dar uite ca nu se prea intampla in viata reala

By: Mirela

Mirela — Thu, 19 Dec 2013 15:56:01 +0000

La mine e fix invers, mama mea are toate bolile din lume! E victima perfecta! De cand eram mici, eu cu sora mea si tatal meu eram responsabili pentru toate bolile ei. A trecut deja, imaginar bineinteles, prin vreo 2 tipuri de cancer ca intr-un final chiar sa ajunga sa faca o histerectomie totala caci, in toti anii astia in care ne teroriza pe noi, nu a facut un cat de minim efort sa mearga si la un doctor sa vada ce nu ii in regula. Mereu gasea motive sa nu mearga. Si tot “din cauza” noastra se intampla si asta!

By: Deme

Deme — Thu, 19 Dec 2013 15:55:37 +0000

La noi functioneaza mai mult invers. Eu sunt mereu energica la telefon, chiar daca sunt racita cobza, cu febra 39 si venind de la munca la ora 11 seara. Dreg vocea, suflu nasul si raportez ca sunt acasa, la un film si ca n-am apucat sa sun mai devreme pentru ca am fost la cumparaturi prin mall. Ce sens are sa ii panichez si pe ei?
Mai mult rau fac – 1. ca se ingrijoreaza peste masura, 2. ca o sa ma toace la cap sa-mi iau concediu medical o luna, 3. ca risc sa-mi spuna venim la Timisoara! si apoi sa te tii.

Ai mei de regula nu-mi prea ascund prin ce trec; daca tata se da mai breaz, ma bazez pe mama sa-mi spuna cand face cate o minune si el nu vrea sa se afle

By: Naicu

Naicu — Thu, 19 Dec 2013 15:49:27 +0000

Eu cred ca e vorba de o mindrie de a lor de a nu se lasa mai prejos decit cei tineri. Vor sa se afiseze ca niste tineri zvelti si aprgi, chiar daca oasele le scirtiie, inima mai bate aiurea sau mai stiu eu ce. O autostima pe care fiecare si-o dramuieste dupa posibilitati.
Si noi o facem. De cite ori nu le zicem alor nostri ce probleme avem ca sa nu ii incarcam cu si mai multe? Eu un du-te-vino perpetuu care nu poate fi ruot decit de comunicare si de a fi obisnuit inca de mic cu sinceritatea asta de gradul I.

By: Oana

Oana — Thu, 19 Dec 2013 15:48:56 +0000

Asa-s si ai mei si tot ascund chestii de mine, desi stau extrem de aproape de ei si neanuntata apar tot timpul la usa. Si-mi fac griji pentru ei de parca ar fi copiii mei. Parca le-am furat rolul de vreo doi ani incoace. Simt ca trebuie sa fiu cu ochii pe ei, sa ii trag de limba, sa aflu tot ce fac… e greu si sa fii copilul parintilor tai uneori.
Ma intreb cum o fi cu ai mei copii, ca ma ingrozeste faptul ca-s stresata asa tare pentru parintii mei.

By: nebuloasa

nebuloasa — Thu, 19 Dec 2013 15:48:25 +0000

Sau sa inventam cate un Sfant Nicolae lunar, sa avem motive de oferit joarde )

By: Noemi

Noemi — Thu, 19 Dec 2013 15:47:19 +0000

Subscriu intocmai la cele de mai sus. Trebuia sa le luam parintilor numai joarde la Sfantul Nicolae