Comments on: Cum ma feresc io de dezamagiri

By: baghy

baghy — Fri, 02 Oct 2009 19:56:12 +0000

Fuck him. Nu stie ce pierde

By: duck

duck — Thu, 01 Oct 2009 13:06:05 +0000

as fi curioasa sa stiu daca poti sa spui, dupa toate cate le-ai trait, ca odata ce vei fi din nou intr-o relatie sanatoasa, care sa iti ofere majoritatea lucrurilor pe care ti le doresti involuntar, vei fi acolo, stanca pentru celalalt. Tí-am spus, ma confrunt cu aceleasi probleme ca si tine, si ma intreb daca eu voi ajunge sa dezamagesc din nou, chit ca acum spun ca nu o voi face pentru ca am invatat din greselile mele …

By: nebuloasa

nebuloasa — Thu, 01 Oct 2009 09:42:18 +0000

@Tomata, nu ma pot feri total de dezamagiri, dar atitudinea asta functioneaza macar 80%
@sis, multu 😉
@duck, nu cred ca fac neaparat rau daca ma gandesc ca o relatie poate esua; bineinteles, asta nu inseamna ca nu fac tot posibilul sa nu esueze
@de ce, corect, intotdeauna in felul asta te poti bucura mai mult de lucrurile marunte
@Vipera, daca ma pot feri de ele (dezamgirile), de ce sa n-o fac? Cred, totusi, ca sunt putin mai pragmatica decat ai fost tu 😉
@Alina, poate la tine o sa dureze mai putin sau n-o sa se intample deloc; oricum ar fi, eu cred ca o sa poti peste orice, doar trebuie sa-ti da timp
@andrei, usor de spus, insa e greu de facut; crede-ma, eu inca ma antrenez

By: andrei akhe

andrei akhe — Thu, 01 Oct 2009 09:25:47 +0000

ai grija ce iti doresti ca poate ti se indeplineste.
cel mai bine merg lucrurile cand nu ai nici un fel de asteptari.
merge, bine; nu, la fel de bine.

By: Alina

Alina — Thu, 01 Oct 2009 06:56:49 +0000

Deci durează 4 ani să te obişnuieşti cu gândul că nu e bine să ai aşteptări? M-am cam demoralizat. Eu am început să mă “antrenez” anul ăsta şi mă întrebam de ce nu îmi iese, că acuşi e gata 2009. Ar putea fi un termen rezonabil cel pomenit de tine, mda… în 4 ani ar trebui să fiu cu picioarele pe pământ din acest punct de vedere… Greu, greu…

By: Vipera

Vipera — Wed, 30 Sep 2009 15:29:54 +0000

Mi se pare extrem de familiara abordarea(ce ne mai mira!!!!). Am incercat aceasta varianta si cu un efort deosebit de creier stors credeam eu ca am reusit. Am constatat cu stupoare ca viata e …cum e si ne-o da peste nas de cate ori are ocazia. Sunt lucruri pe care real incercam sa le controlam si noi zicem ca reusim. Exista o zona a noastra (constient/inconstient) ce nu ne permite control total. Si o alta zona si mai interesanta : inima/suflet/sentiment/…. Hai sa uitam de control. Asteparile vin uneori asociate de ceea ce simtim, pentru ca asociem un sentiment cu un anumit lucru…pentru ca asa functionam noi, oamenii. Oricat vei incerca, oricat vei lupta, daca ceea ce asociezi unui sentiment nu se va indeplini …vei fi dezamagita…sau vei suferi. Din fiecare dezamagire trebuie sa luam partea buna, pentru ca din fiecare vom ramane cu ceva!!!! Capul sus!!!!! Nu se poate sa ai bucurii fara dezamagiri pentru ca nu ai mai simtii cum sa te bucuri!!!!

By: de ce?

de ce? — Wed, 30 Sep 2009 12:50:40 +0000

eu am observat ca e misto sa ai asteptari “grave”, mai degraba decat sa nu ai – in felul asta ai sansele ca tot timpul sa te bucuri ca e mai bine decat te asteptai 😀

By: duck

duck — Wed, 30 Sep 2009 12:40:53 +0000

Esti incredibila :). Pui raul in fata astfel incat DACA se intampla, sa fi mai putin surprinsa / caught off guard. Uneori ajuta, alteori nu. In cazul de fata … pe tine te-a ajutat. Sunt femeie, ma confrunt cu aceleasi probleme ca si tine aproape zilnic. Si in continuare imi doresc sa-mi permit sa imi pun sufletul pe tava (momentan sunt in imposibilitate ) si imi doresc o familie / copii cu barbatul pe care il iubesc.
I. Allende zicea ca nu reuseste sa-si asume ceea ce fiul ei ii tot predica: “fiecare suntem responsabili pentru sentimentele noastre si viata nu e fair”.

By: surioara

surioara — Wed, 30 Sep 2009 12:36:00 +0000

hug day 😛 😀

By: Tomata cu scufita

Tomata cu scufita — Wed, 30 Sep 2009 11:25:01 +0000

Si si :(. Adica as vrea sa pot lua lucrurile asa de lejer cum vin, sa le accept, sa le inteleg. Cateodata insa imi e prea greu. Imi dau seama abia acum, dupa ce m-am lovit de probleme adevarate, ca nimicurile cotidiene nu conteaza deloc.

si o despartire, daca nu-mi ravaseste universul si nu pot la fel de bine si fara persoana respectiva… nu e chiar o tragedie. pacat insa de reactiile pe care le straneste.