Comments on: Diferente intre 25 si 35 de ani

By: Larisa

Larisa — Tue, 17 Mar 2015 13:39:26 +0000

Eu acum am 25 de ani si nu pot nici macar sa imi imaginez cum voi fi la 35 de ani. Momentan sunt casatorita de 2 ani, am calatorit cat am putu pana acum si am un job grozav de 5 ani. Totusi, ma pune pe gânduri experientele voastre :). Sper si peste 10 ani sa scriu aici un comentariu despre cum am ajuns sa fiu 😀

By: Nautilus

Nautilus — Fri, 20 Feb 2015 08:51:15 +0000

Licheaua birocratică nu are niciun interes să facă treaba altfel decât de mântuială. Salariul e tot ăla, nu câştigă vreun avantaj material.

Interesul lighioanei pufăitoare-greţoase (adică un Daniel Dăianu mai mic ) nu stă în a primi aprecieri pentru munca depusă. Obiectivul lor era să te ia la goană de acolo, ca să nu te poţi trage de şireturi cu ei.

Contraexemplu: acum, în 2015, există mai multe Seria 5 decât în 2007 şi mai multe piese necesare tuningului, mai mulţi gameri, cu magazine specializate, competiţii şi festivităţi pentru ei, mai multe cluburi şi magazine de modelism, iar pentru unul care era trepăduş atunci şi a mai progresat în carieră acum, există şi mai mulţi bani.

Dar atmosfera s-a potolit din pricina barierelor de clasă: cel care e gamer, huligan de fotbal, modelist, punker, automobilist, rocker, manelist azi, stă de vorbă numai cu alţii ca el, au argoul lor, pe care numai ei îl înţeleg, ca şi la occidentali. (Occidentalii care le-au dat porecla “urban tribes”.) Sunt altundeva, separaţi de mainstream, închişi ca leproşii.

By: nebuloasa

nebuloasa — Wed, 18 Feb 2015 11:56:38 +0000

Liviu, viata nu-i o roza, ca sa zic asa. Singurul lucru important e sa stii ce vrei de la tine, in rest nu conteaza nimic.

Silviu, bine, sa vedem cum o fi cu iluziile astea

By: Silviu

Silviu — Wed, 18 Feb 2015 08:45:58 +0000

“Oare de la 40 de ani incolo inveti cum sa nu mai ai asteptari?”
Nup, dimpotrivă. Înveți doar să nu-ți faci iluzii, ca să n-ai deziluzii. Vezi proverbul sîrbesc citat mai sus.

By: liviu

liviu — Wed, 18 Feb 2015 07:02:25 +0000

Aia cu corporatistii care muncesc pe rupre si Capra cu trei iezi nu le mai citesc de la 10 ani. Am avut contacte cu destui si erau o apa si un pamant. Lichele care faceau treaba de mantuiala, ca sa scape de ea sau o paseaza altora. Daca iese bine, se lauda ce bine au organizat ei treaba, daca iese rau, e de vina celalalt.
Sa fim si la subiect. La 25 de ani aveam o relatie, terminam facultatea, stateam superprost cu banii (tocmai terminasem si cu locul de munca din timpul facultatii) si ma gandeam la cum sa ma asez pe ceva stabil si monoton.
La un an si trei luni distanta de 35, nu am nici o relatie, stau mai bine cu banii, nu mai vorbesc nici macar cu cine vorbeam la 25 (rude, amici, etc) si sunt prins intr-un credit pentru o masina.
Nu ma simt mai responsabil, mai matur mai…dracu’ sa ma pieptene, ma simt in fara timpului, pentru ca trece peste mine fara sa se intample nimic.

By: lecampeur

lecampeur — Wed, 18 Feb 2015 05:07:33 +0000

Cum se mai pacalesc unii ca-s fericiti…

By: nebuloasa

nebuloasa — Tue, 17 Feb 2015 18:41:42 +0000

Cornelia, ce bine Inseamna ca nu-s chiar atat de ciudata.

Silviu, multi si mai frumosi inainte! Interesant ca zici de increderea in oameni, mai devreme ma gandeam ca tind sa ma dezamageasca tocmai aia pe care ii sprijin. Oare de la 40 de ani incolo inveti cum sa nu mai ai asteptari?

By: Silviu

Silviu — Tue, 17 Feb 2015 18:28:02 +0000

Pentru mine, la 40 impliniti, nu-i nici o diferenta intre 25 si 35.
Doar ca la 25 lucram in Bosnia, iar la 35, in Kosovo. In ambele cazuri, am bifat bani frumosi, oameni interesanti, zero plictiseala. Dupa atata distractie, divortul n-a mai fost mare tragedie. Iar a doua sotie a venit ca o binecuvantare.
De la albanezi am învățat o vorba, “Cdo njeri ndërton fatin e vet.” (“Fiecare este făurarul propriului destin”). Iar de la sârbi, altă zicere: “Uzdaj se u se i u svoje kljuse!” (“Bazează-te doar pe tine însuți și pe calul tău!”).
Morala: să nu ne pierdem încrederea în oameni, chiar dacă unii ne dezamăgesc.

By: Cornelia

Cornelia — Tue, 17 Feb 2015 15:08:38 +0000

Frumos articol. Si la mine asa au fost etapele.

By: nebuloasa

nebuloasa — Tue, 17 Feb 2015 14:09:35 +0000

Mmm, nu stiu ce sa zic despre asta cu membrii aceleiasi clase. Meseria ma duce printre milionari la fel de usor cum ma duce spre oameni simpli. Evident, sunt una dintre exceptii. Ceea ce e un lucru bun: chiar daca ma plimb de la plus la minus, stiu exact unde e cel mai bine pentru mine, unde ma simt cel mai confortabil.
Si da, inteleg ce zici despre corporatisti. In acea perioada (2006-2007) si eu imi dadusem o medalie pentru ca nu mai citesc, nu mai vad filme, nu mai ies. Din fericire, mi-am revenit rapid