– multe lucrări nu trebuie doar reparate, ci regândite. Astfel, data viitoare când repari nu mai sapi adânc. În unele țări civilizate asta s-a făcut acum 2-3 decenii. La noi tot nu se face, dar măcar vor funcționa mai bine rețelele.
– renovarea/restaurarea, prin finanțarea curentă, presupune doar infrastructura. Săpăm, schimbăm niște conducte și facem trotuare. Clădirile istorice vor rămâne la fel pe moment. Deci aici se aplică treaba cu răbdarea.
– oricare ar fi lucrările, oricâte străzi se închid și oricâte probleme de parcare se nasc, nu există scuză pentru noroi și praf. Există legi și norme care nu se aplică nici pe jumătate. E atât de simplu aici. Într-un oraș civilizat nu îmbolnăvești populația pentru lucrări curente.
– lucrările merg greu nu numai din cauza lui Dorel, cum le place tuturor să spună, ci și din cauza autorităților. Ca să nu mai vorbesc de litigiile dintre primărie, consiliu local, proiectanți, consultanți etc. Din nou, pentru populație, nu e o scuză ca o lucrare să dureze de două ori mai mult decât ar trebui.

O notă tehnică: rețeaua e pentru stingerea incendiului (hidranți) și nu pentru prevenire. Cu prevenirea se ocupă poporul.