Fiecare din ei are mult mai multe bunuri, de la banană la smartphone, decât ar fi avut unul din “Generaţia contra-culturală 1968″, în acelaşi timp muncind mult mai puţin decât unul de atunci. Chiar mai puţin decât un hippie fugit din rândul oamenilor obişnuiţi într-o tabără cu ai lui, fiindcă şi aceia trebuiau să îşi câştige cumva existenţa, fie muncind, fie ciordind.

(Ăsta, de altfel, nu e meritul lor. Se datorează muncii de sclav şi disciplinei chinezilor, ei fac să existe atât de multe bunuri şi servicii publice.)