Sfântu’ Google poate găsi multe chestii legate de cocalari, maşini, gagici, cafenele de Dorobanţi, incendierea maşinilor, comunism, ameninţări cu Canale şi lagăre, cu pedeapsa cu moartea şi cu Vlad Ţepeş, din perioada mai sus pomenită.

Aşa şi aici. Social media, internetul, tehnologiile digitale sunt prezentate, vândute şi cumpărate de foarte multe ori ca intermediar pentru fericire. Acum ai un instrument cu care poţi combate anxietatea dată de informaţia incompletă sau lipsă, poţi găsi oameni cu aceleaşi interese şi poţi rezolva într-o oră ce acum 5 ani făceai într-o zi. Nu-i aşa că e minunat, fericirea e garantată!

Dar nu tot timpul. SM e OK, internetul e indispensabil şi tehnologia e utilă de cele mai multe ori dar uităm că orice creaţie are şi limite şi atunci apare frustrarea. Ne facem tot felul de proiecţii, nivelul de satisfacţie depinde de realizarea predicţiilor noastre care urcă din ce în ce mai sus şi atunci când ceva nu se potriveşte sau nu atinge nivelul previzionat răbufnim.

Iar dacă e vorba de oameni ne certăm. Şi când e vorba de mulţi oameni ne infectăm cu virusul urii, nu pentru că am fi predispuşi ci pentru că uneori din grabă uităm să ne imunizăm şi călătoria cu autobuzul sau tramvaiul unei ştiri negative sau al unui mod similar de a reacţiona ne cadoriseşte cu “chiriaşi”. Şi atunci ăştia reuşesc să se viralizeze (d`oh!) şi să infecteze atât de multă lume încât la final te opreşti şi te întrebi: “băi, oare chiar ăştia suntem?”

Răspunsul Ancăi e şi al meu: nu, astea-s orgoliile şi ego-urile noastre pe care le-am scăpat din frâul de adult prin care majoritatea reuşim să le controlăm în suficient de mult timp încât să ne putem numi oameni civilizaţi în secolul XXI. Uite că nu le controlăm tot timpul chiar atât de bine şi când scăpăm vaca-n lucernă apăi efectele negative nu se lasă aşteptate. Tu Oltea ai localizat la România, Anca zice că e întreaga lume şi e evident că e aşa, doar n-om fi noi cei mai cu moţ, singurii unde se întâmplă toate relele Pământului (deşi avem tentaţia victimizării şi prea mulţi sunt convinşi de diverse teorii ale conspiraţiei)

Ce e de făcut ai spus chiar tu: mai uşor cu importanţa pe care ne-o acordăm. Lucifer s-a transformat în diavol din cauza mândriei, Narcis s-a înecat în propria reflexie şi noi ar trebui ca atunci când în jurul nostru auzim tropăitul turmei să ne oprim, să ne extragem din iureş şi dacă nu putem să venim cu un tratament adecvat (care de obicei vine sub forma umorului, satirei, ironiei) atunci măcar să analizăm mai la rece situaţiile şi faptele şi să tragem concluzii pentru a fi mai pregătiţi pentru viitor.

Până la urmă oameni suntem şi avem dreptul să greşim dar totodată avem şi obligaţia de a nu persevera în greşeală.

acum urmeaza sa citesc si prima parte.