Lasând gluma la o parte, imi place cum scri. Unele articole imi aduc aminte de orele de Limba Română, când profesoara ne povestea despre Creangă, Eminescu sau Sadoveanu. Era o evadare din lumea reală (mate-fizică) într-o lume fascinantă (dar incompatibilă cu realitatea) a visului, a nostalgiei și a sensibilității. Am apreciat întotdeauna oamenii sensibili, cu toate că e o calitate care de cele mai multe ori “doesn’t pay off” (întreabă-l pe Eminescu ) . În fine, dacă aș fi în România, te-aș vrea în cercul meu de prieteni (pe o terasă, nu pe Facebook…). Ar fi probabil o terapie mai bună decât canapeaua psihologului

Keep up the good work!