– Am putea discuta posibilităţile de promovare pe postul lui X, care pleacă în alt departament?
– Ăăă… dumneavoastră aveţi copii?
– Am, o fată, studentă în România. De ce?
– Păi, ăăă… era de dorit în locul lui X o persoană cu familie şi copii, cum a fost şi el.

Evident, o astfel de discriminare e contrară corectitudinii politice, ortodoxiei, islamului, socialismului ştiinţific şi lui Gheorghe Soroş. Din pricina asta, oficial, discuţia nu a avut loc.

Kathy, da, ok, societatea are mai multe avantaje pentru cei căsătoriți. Economic așa e. Eu vorbesc din perspectiva omului care trăiește cu stigmat pe frunte (divorțată, asta e și mai rău decât celibatar) și căruia societatea n-are ce să-i mai facă rău? mă întrețin singură de mulți ani, n-am nevoie de ajutor, sunt propriul șef. Dar libertatea asta, mama ei de libertate, poate exista în căsătorie sau nu, iar un act n-o face să dispară, dacă ea există deja.

Ca să-i poți răpi libertatea cuiva, nu e de ajuns un act. Asta e moft. Au scăpat oameni din probleme mult mai mari, s-au judecat cu bănci și companii ca să scape de un credit, cu Statul pentru câte o proprietate etc.

Înapoia ”actului” stau multe alte lucruri, care mai degrabă se simt decât se văd. Șefii care îi promovează în mod ostentativ pe cei căsătoriți. Și îi țin peste program, fără bani, pe ceilalți. Proprietarii care nu vor să-ți închirieze. Administratorii de bloc care îți fac măgării.

E nevoie de o plasă bine țesută și strânsă, la care a colaborat toată lumea pe care o întâlnești pe stradă sau la serviciu. Altfel, dacă plasa are fie și un ochi rupt, nu te mai poate ține pe loc.

Coalizații Familiști spuneau că ei ar interzice avortul – cu o mică precizare: spre deosebire de 1966-1989, granițele sunt deschise. E de ajuns un bilet de microbuz de 50 de lei până la primul cabinet medical din Ruse și un ciubuc doctorului.