Cînd intra un tînăr pe scenă, Andrei Şerban îl chema aproape de marginea scenei şi îi întindea mîna. Cei mai mulţi erau şocaţi de acest gest simplu, şocaţi că cineva îi bagă în seamă ca oameni în acel moment şi nu ca automate umane de produs poezie – cîntec – monolog. După ce dădeau mîna, Andrei Şerban îi întreba cîteva lucruri şi la unii se vedea clar cum încep să se detensioneze şi să se deschidă puţin.

Uităm prea des să facem gesturi simple. Poate e un lucru pe care ar trebui să ne impunem să ni-l amintim.

PS: Cred că doar unul singur dintre tineri a venit să dea mîna cu Andrei Şerban după ce şi-a terminat audiţia. // La Ipoteşti, după cinci zile de exerciţii conduse de Andrei Şerban, aproape toţi (dacă nu cumva chiar toţi) participanţii l-au îmbrăţişat.