Comments on: Ne..cenzuram?

By: nebuloasa

nebuloasa — Tue, 18 Aug 2009 12:33:54 +0000

@Victor, da, nu e o situatie de dorit, insa se intampla; eu am reusit sa fac diferentierile dar, e drept, am avut si cu cine…
@Carlitos, bine ai venit Nici nu poti sa eviti sa-ti spui parerea doar din cauza ca celalalt s-ar putea simti jignit. De obicei, parerea ceruta se asuma. Sau, cel putin, asa cred eu.
@bebelusha, asta e. Exact asta am vrut sa spun si eu. Explicatia, cred eu, e simpla: bazandu-ne pe faptul ca oamenii dragi noua ne iubesc si ne iarta, ne permitem sa fim transanti. Iar restul pot sa spuna si sa faca orice, ca noi tot vom incerca sa fim diplomati. Sau cam asa ceva…

By: bebelusha

bebelusha — Mon, 17 Aug 2009 21:40:22 +0000

si eu ca si majoritatea lumii ma port frumos cu oamenii pe care ii cunosc mai putin si “dau cu parul” in cei la care tin. daca te gandesti la chestia asta iti dai seama ce stupida e. adica pe motivul sinceritatii in familie sau intre prieteni sa ajungi sa ranesti pe cineva pe cand fata de un necunoscut te porti cu manusi. eu imi doresc sa ajung sa fiu mai transanta cu persoanele pe care le cunosc mai putin si mai ingaduitoare cu persoanele dragi mie.

By: Carlitos

Carlitos — Mon, 17 Aug 2009 10:29:17 +0000

Va salut si eu, pe toti cei cenzurati si deopotriva necenzurati! 😉

Am intrat in discutie ca sa trag putin de balanta si spre talerul “ipocritilor”, care – din varii motive – evita sa spuna verde in fata ceea ce au de spus.

In marea majoritate a timpului, eu sunt un astfel de om. Motivatia mea personala? Cand faci o observatie cuiva, fie ea cat de neutra si obiectiva, unul din efecte este sa-l pui pe celalat in situatia de a se simti prost, dezamagit, ranit etc. Dupa ce am ranit indirect oameni, de atatea ori, incercand sa-i ajut, am renuntat. Si inainte sa spun orice, ma gandesc daca ceea ce am de spus ajuta in vreun fel persoana in cauza, sau ramane o observatie gratuita. Daca nu exista si un efect pozitiv, renunt sa-mi mai bat capul vorbind…

By: Victor

Victor — Mon, 17 Aug 2009 07:50:18 +0000

Este o situatie delicata sa ai cu o persoana apropiata si o relatie profesionala. Eu am evitat sa se intample asa ceva si cand era pe cale sa se petreaca, am taiat initiativa inca de la inceput. O singura data s-au amestecat si nu a iesit prea bine deoarece mi-am sustinut punctul de vedere foarte ferm si a iesit cu scantei. Si crede-ma ca nu merita…

By: nebuloasa

nebuloasa — Sat, 15 Aug 2009 17:07:45 +0000

@MoC, nu intotdeauna poti lasa loc de buna ziua. La fostul meu loc de munca nu am fost platita pe ultimele 4 luni, iar asta nu s-a intamplat din cauza ca n-au fost bani, ci din cauza rea-vointei.

@danuta, nu cred ca teama de singuratate e un motiv. Cel putin, nu ar trebui sa fie. Iar polemica nu exista daca exista cenzura.
Nu sunt iritatata deloc, imi plac ideile tale si ma bucur ca ti le exprimi, insa lipsa de timp ma face sa nu pot raspunde la toate comentariile.

By: danuta

danuta — Fri, 14 Aug 2009 19:53:15 +0000

Ne cenzuram fiindca ne e teama sa nu ramanem singuri!
Sa nu uitam ca si ceilalti se cenzureaza, continuu, in ceea ce ne priveste. Sa fim ingaduitori, totusi, si sa acceptam “regula jocului”, altfel devenim insuportabili!
Cat despre polemica, ea e indispensabila! Din sinergia calibrarii ideilor puse in discutie, apare saltul calitativ, noua idee superioara , mai adevarata, mai utilizabila, care ne duce inainte!
Nebulica! nu mi-ai raspuns, desi, te-am rugat lung! Eu cred, citind si recitind, raspunsul tau, oarecum confuz, ca n-ai inteles ce am vrut sa spun, si anume: ca pronuntand cuvintele “magice”esti obligat de ele sa ramai in sentiment si sa te porti ca un/o indragostit/a. Cine iubeste le foloseste!…cine nu, isi cauta alte variante lipsite de continutul veridic, fiindca nu mai suporta usoara greata a minciunii!…….. Sper ca nu esti iritata!

By: MoC

MoC — Fri, 14 Aug 2009 15:57:37 +0000

Am ales ganduri minore tocmai pentru a arata ca daca ne e greu atunci sa fim “necenzurati”, e cu atat mai greu in situatii complicate. Daca aduci in discutie tematica ipocriziei, ea se leaga cu tema sinceritatii vis-a-vis de propriul eu. Intr-un final, indiferent daca vorbim de latura personala sau profesionala, eu alege un principiu (si folosesc o alta platidune drept exemplificare) si anume – lasa intotdeuna loc de buna ziua.

By: nebuloasa

nebuloasa — Fri, 14 Aug 2009 15:20:26 +0000

@Mircea, dupa ce zici tu, toti ar trebui sa fim de acord intre noi; asta nu se poate. Si daca tot ne-a fost dat creierul asta, ca sa si gandim cu el, de ce sa nu profitam de asta? De aia suntem individualitati, pentru ca avem pareri diferite despre tot ce ne inconjoara.

@Oana, stiu ce spui cu “zi-mi parerea ta sincera”. S-apoi, daca le-o zici pe aia dreapta, se supara ca de ce ai facut-o.

@Moc, touchee. Ai dreptate, ne cenzuram tot timpul. Insa cred ca nu ma refeream la ganduri minore, rautati sau judecati pe care le facem (fara sa admitem asta, totusi). Din pacate, eu sunt genul de om impulsiv care saluta brusc, se intoarce si pleaca. Stiu ca nu-i bine, dar ma irita ipocrizia si nu pot sta sa fiu diplomata in situatii care nu-mi convin. Si fac tot posibilul sa afle toata lumea ca nu-mi convine 😀

By: Mircea

Mircea — Fri, 14 Aug 2009 13:44:51 +0000

Asa-i toata chestia e de drujba,si sa nu uitam o vorba romaneasca “las` ma ca iese din ciocan”

By: MoC

MoC — Fri, 14 Aug 2009 13:37:42 +0000

Oare nu ne cenzuram aproape in fiecare clipa? Nu cred ca daca ne vine un gand teribil (de genul: trainee-ul de 19 ani poarta astazi butoni la manseta, nu e un pic cam ciudat?) il rostim imediat. Nu cred ca daca ne deranjeza ceva (de genul: colegul meu de birou nu prea e prieten cu dusul, dar il cunosc de 3 luni, nu prea imi vine sa ii spun) ne manifestam imediat. Nu cred ca daca dorim o schimbare la cei de jur (de genul: colega mea draga ar trebui sa porti si altceva decat negru) o impunem imediat. Am ales voit 3 exemple neutre, legate de infatisarea exterioara pentru ca chiar si cu ele ne este greu sa ne manifestam. Sunt de fapt parte a unei societati cu cutume si reguli (nu neaparat ideale) si incercam sa ne integram cum putem mai bine. Cenzura? Bineinteles, in fiecare zi. Citind afirmatii de genul (citez din ideile Oanei): ‘Cred ca depinde cum “tai in carne vie”. Personal, cred ca parerile sincere sunt cele mai bune, insa recunosc ca uneori le imbrac mai frumos tocmai pentru a nu rani prea tare omul de langa mine.’, realizez ca acesta este un ideal. Normal ca in teorie suna bine, dar practica ne omoara! Ce fac eu? Recunosc ca ma cenzurez (intr-o tara straina mie chiar mai mult decat in mod normal), dar nu inainte de fi SINCERA CU MINE, si la o adica asta conteaza cel mai mult. Daca la sfarsitul zilei stiu ca eu cu mine sunt OK, ca nu am ranit prea mult, atunci pot zambi. Cheerio!