Comments on: Nu mai plange, mama, ca-i rusine! https://nebuloasa.info/nu-mai-plange-mama-ca-i-rusine blogger de Romania Fri, 17 Apr 2026 05:27:23 +0000 hourly 1 https://wordpress.org/?v=4.2.38 By: nebuloasa https://nebuloasa.info/nu-mai-plange-mama-ca-i-rusine#comment-18878 Sun, 24 Nov 2013 17:38:03 +0000 http://nebuloasa.info/?p=7238#comment-18878 Lala, cred ca trebuie sa existe un echilibru in orice. Pana si in lacrimi :)

Monica, exact. Trairile noastre sunt parte din noi si nici noi nu putem fi autentici daca negam ceea ce simtitm. Eu iti multumesc!

]]> By: Monica https://nebuloasa.info/nu-mai-plange-mama-ca-i-rusine#comment-18877 Sun, 24 Nov 2013 14:29:47 +0000 http://nebuloasa.info/?p=7238#comment-18877 Ce articol frumos!
M-am regasit in el.
La un moment dat vedeam faptul ca plang si nu-mi pot gestiona emotiile negative sau pozitive decat plangand – drept un handicap. Sufeream ptr ca presiunea oamenilor din jurul meu asupra acestui lucru era atat de mare incat duceam un intreg razboi cu reprimarea propriilor lacrimi. Nu aveam de unde sa stiu ca asta imi va ingreuna sufletul pana la o explozie care lua numele de depresie. Impreuna cu vindecarea depresiei mi-am vindecat si handicapul. Am acceptat ca lacrimile si faptul ca ma emotionez sau ma enervez pana la lacrimi este ceva al meu, ceva cu care m-am nascut. Asa cum am par pe cap, picioare sa merg, asa am lacrimile care arata ca ma bucur, ma simt depasita de profunzimea unei trairi sufletesti… sau ma enervez extrem de tare, ori sufar mult. Toate iau forma lacrimilor. Si cand m-am impacat cu ele, nu au mai fost un conflict interior care ma macina prea tare!
Seara frumoasa si multumesc! :)

]]> By: lala https://nebuloasa.info/nu-mai-plange-mama-ca-i-rusine#comment-18876 Sun, 24 Nov 2013 11:12:43 +0000 http://nebuloasa.info/?p=7238#comment-18876 ai scris foarte frumos.
vreau sa iti zic ca nici invers nu este bine-parerea mea.
am avut o perioada cand dadeam frau liber lacrimilor, ca ma enervam, ca sufeream, ca ma rusinam, tot timpul din ochi imi curgeau lacrimi si plangeam ca sa ma descarc. nici asa nu e bine, ajunsesem sa plang din orice, nu ma mai puteam stapani si nu imi placea asta (nu m-am gandit niciodata la riduri sau ca se umfla ochii).
de atunci mi-am impus sa nu mai plang asa usor, ca prea devenise asta o obisnuinta, acum plang doar cand nu mai pot si ma simt mai puternica.
asta este parerea si experienta mea.

]]>