Nu am vazut niciodata un mort asa de aproape si in general am un sentiment din ala “ciudat” fata de ei. Pe el insa eu l-am bibilit pana a intrat in pamant si l-am mangaiat pe frunte ore intregi, surda si muta la tot ce se intampla. Nu puteam sa “cad” eu, pentru ca devenisem peste noapte din copilul familiei, capul ei, cel care trebuia de acum sa isi faca griji pentru tot. Nu mi-a fost scarba, nu mi-a fost frica, mi-a parut rau ca nu pot sta asa, cu mana pe fruntea lui o eternitate intreaga.

Hai ca ne-am intristat acum cu totii …