După cum știți probabil, fiecare festival are o direcție artstică asumată de organizatori. Uneori, acea direcție artistică se mai schimbă, mai ales că un eveniment cultural de amploare (așa cum e un festival) e un organism viu: în continuă schimbare. Astfel, un festival de jazz își extinde zona de expunere mai larg decât pe genul jazz clasic acceptat de puriști, un festival de rock poate să meargă să exploreze și nișa de progresiv/rock cult sau contemporan, iar un festival cu muzică electonică încearcă și zona de indie/pop/rock, mai ales dacă își mărește aria de expunere sau îi crește publicul de la an la an. Se numește evoluție și toți ne-o dorim, măcar pe persoană fizică.

Să vă ferească toți sfinții din calendar când vreun festival despre care „se știe că doar artiști dedicați genului cutare aduce” anunță un line-up care nu e conform cu dorințele visate de fanul român. De la „o să muriți în doi ani că nu mai cumpără nimeni bilet” până la cele mai creative înjurături care conțin organe anatomice, mame și/sau rude decedate, adminii de pagini de Facebook ale festivalurilor le-au auzit pe toate. Multe n-apucă lumina interntului pentru că ori sunt șterse rapid, ori ajung direct în căsuța cu mesaje private, eventual însoțite de „EU NU MAI VIN NICIODATĂ LA VOI!!!!111” plus un emoticon care exprimă grețica respectivului fan supărat.

Oare ce-i mână-n luptă pe oamenii ăștia de-și cheltuie energia pe internet certându-se cu un festival pentru lineup? Or fi aflat că decizia de a cumpăra bilet e a lor și doar a lor? Oare știu sigur că nu le bagă nimeni mâna-n buzunar sau trebuie să li se spună? Uneori mi se pare că habar n-au că nu-s obligați să facă ceva în sensul ăsta și că nu-i de datoria lor să fie poliția lineup-urilor de festival.

Iar despre cei care fac calculul exact câți bani câștigă organizatorul cerându-i lui maximum 100 de euro pentru un eveniment de 3-4-5 zile, într-un episod viitor.”