Ne pasă, dar suntem prea puțini. Sper în mai mulți. Pe străzi, pe Facebook, pe oriunde ne putem face vocea auzită. Nu știu dacă într-adevăr vom schimba ceva, dacă atâția ani n-am fost în stare. Om vedea.

Cei care urmăriți politica aveți mai nou expresia asta ”cei care ne conduc” și aveți impresia că politicul trebuie să rezolve tot. Dacă există corupție nu politicul trebuie să rezolve asta – există legi, există organe care se ocupă cu sancționarea celor care nu le respectă. Poate să fie orice USR în fruntea parlamentului dacă pe tine te fură la magazinul din colțul străzii. Clasa politică trebuie să ne reprezinte, nu să ne conducă, și culmea, ne reprezintă. Dacă am fi o societate model subjugată de niște corupți ar fi una, dar corupția pleacă de la portarul instituției.

Nu știu ce înseamnă managementul unui spital, dar pot să te asigur că acele concursuri publice reușesc cu succes să-i țină departe pe cei deștepți care ar putea face diferența. E totul atât de greoi și de infect încât un om normal la cap nu reușește ușor.

E de ieșit în stradă? să iasă lumea în stradă să-și ceară drepturile, dar asta cu păsatul… E am fost implicat la un moment dat în chestia cu reabilitarea centrului istoric. Și citeam la voi (mă refer la câțiva blogări) chestii care n-au legătură cu realitatea, investiția sau modul în care se desfășoară aceste lucrări. V-am înțeles și toți cei implicați am încercat să ne facem treaba cât mai bine. Ce a ieșit, a ieșit. Unul din lucrurile cu care am rămas e că încep să mă satur de văicărelile fără sens ale unora – aici nu mă refer la voi ce care scrieți – și mă gândesc că aș putea face și altceva. Eu sunt mic și fac ce pot, dar nu e treaba mea (nu, serios, nu e) să mă intereseze de ce legi se fac în sănătate, în primul rând pentru că nu pot discerne o soluție viabilă atunci când mi se prezintă.