E vorba de o maniera, o cale de cercetare a actului teatral, de a vedea din alt unghi relatia (altminteri institutionalizata) dintre actori si spectatori. Unii vin si presteaza, iar altii stau si la sfarsit aplauda.

Demersul din atelierul lui Boris e si o mica, foarte mica demonstratie ca actoria e un mestesug. Mestesug pe care (aproape) toti il putem practica (cu o minima pregatire). Si il si practicam zi de zi, chiar daca nu ne dam seama. Vorbesc de rolul/rolurile pe care le jucam in viata cotidiana.

In rest, ma bucur mult ca ai venit si ai asistat, chiar daca n-ai participat si “fizic”. Am inteles ca nu ti s-a potrivit si mi se pare fair asa.
Multumim pentru cuvinte.