Ion ar fi vrut sâ-i raspunda si limba parca i se întelenise. Florica însa nu se opri. §i atunci îl apuca o frica cumplita ca nici acuma, desi ar avea prilej bun, nu e în stare sa-i vorbeasca, sa-si desarte sufletul… Pasi spre drumul pustiu si izbucni aproape disperat:- Unde fugi asa, Florico?… mai stai o leaca, stai ca am sa-ti spun ceva… Si vino mai încoace ca doar n-o sa piara târgul…Femeia parc-ar fi asteptat chemarea. Se întoarse din cale si veni spre dânsul, cu fata aprinsa, dar zicând molatic:- Vai de mine… numai sa nu ma tii mult de vorba, Ioane, ca ma omoara George…Iar când fu lânga Ion, adaoga mai încet:-Ma duceam sa vând niste pere oarzane, ca ne trebuiesc bani…Si George nu ma lasa nici sa…

Ion o privea tacut si simtindu-se jignit ca ea vorbeste de George. Nevasta, ridicând ochii ei albastri întrebatori siadâncindu-i în ochii lui tulburati, întelese, îsi curma gândul si murmura gingas:- Ce vrei, Ionica?…Barbatul zise, cu dintii strânsi, înfricosat parca sa nu-i zboare spre dânsa tot sufletul înnebunit de patima:- Mai odihneste si tu… De ce nu vrei sa te odihnesti? Privirilelor se împleteau, fermecate. Florica sopti mai domol:- S-grabita, Ionica… zau asa… Lasa-ma… sa-mi vad de drum…zau asa… Dar în acelasi timp pasea alaturi de Ion, cu umarul lipit de umarul lui. Trecura prin porumbiste si se oprira sub marul paduret unde sumanul barbatului era asternut pe jos, în umbra, ca un culcus pregatit înadins. Se asezara privindu-se în ochii stralucitori de o fericire mult asteptata. Ion vru sa-i impute ca i-a pomenit de George, sufla greu pe nas si deabia putu gâfâi:- Ehei, Florico…- Uf, ce cald mi-e… m-a topit caldura – zise femeia dând mai la o parte dasagii cu pere. Dar aici e bine ca-i racoare… zau asa…racoare…- Racoare – bâlbâi Ion în nestire peste câteva clipe. Apoi tacura, ascultându-si bataile inimii. Apoi Ion, brusc ca o fiara, o cuprinse de subtiori si-i musca buzele. Apoi Florica sa lasa pe spate, moale, gemând…- Tot a mea trebuie sa fii tu! zise barbatul pe urma când Florica îsi lega naframa, gata de plecare. Sa stiu de bine ca fac moartede om si tot a mea ai sa fii!^ – Ei, Ionica, multe zice omul! raspunse femeia fara sa^l mai priveasca. Când s-a putut, n-ai vrut; când vrei tu, nu se mai poate!…