Am primit de la Richie o leapsa, in care trebuie sa spun ce nu imi place la Mos. Eu, personal, n-am nimic cu el, da’ nu-l pot suferi. Pentru ca:

*atunci cand eram mica, nu puteam sa dorm din cauza lui, de nerabdare ca vine, il pandeam toata noaptea si, al naibii Mos, niciodata nu mi se arata;

*am crescut si am aflat ca nu exista;

*din cauza lui trebuie sa fim buni si iubitori, chiar daca ceilalti nu merita, apopierea Craciunului ne invata ca trebuie sa fim ipocriti si sa “fim buni” cu cei cu care, de altfel, nu avem nimic de impartit;

*niciodata, dar niciodata, nu-ti aduce ce-ti doresti, chiar daca te bucuri de cadourile primite; eu ii cer liniste de vreo 4 ani, dar n-are nici o treaba cu mine (dada, ii mai cer chestii, chiar daca stiu ca nu exista, ce va mirati asa?);

*e motivul lui Hrusca sa ne asfixieze cu colindele alea emo ale lui (tot poporul nostru e emo si asta se vede dupa colindele care te baga intr-o adanca depresie) si motivul lui Banica Jr. sa tina 20 de concerte “la cererea publicului”; ipocriti…

*se zice ca e bun cu toti copiii, dar sunt prea multi copii care plang…

LE: am aflat ca, daca e leapsa, trebe data mai departe, asa ca o arunc cu putere inspre Dani si Dani

De cateva zile ma chinui sa dau de piesa asta, am tot auzit cateva acorduri din ea intr-o reclama la bere, iar acum, in sfarsit, am gasit-o. Si e atat de potrivita cu starea mea de la ora asta….

Deana Carter - Once Upon a December (OST Anastasia)

M-am trezit cu greu, am aruncat un ochi pe fereastra si norii plumburii mi-au dat instant o stare de nervozitate combinata cu o depresie de zile mari. Era cat p-aci sa ma bag din nou in pat si sa mai trag un puisor de somn de vreo ora-doua. Am rezistat tentatiei si m-am tarat inspre ibricul de cafea, blestemand luna lui noiembrie, care nu mi-a placut niciodata. Ploaie, cer mohorat, gri si cate putin mov inchis, perioada preferata a lui Bacovia - nihilistul si deprimatul continuu.

Nu pot sa ma adun nici acum, am tot citit la bloguri pana mi s-a urat, mi-am trimis mailurile importante si ma tot uit la programul zilei de azi, care mi se pare mult prea incarcat. Am luat si o decizie foarte importanta azi, in viata mea personala. Si mi-a fost greu, dar am facut-o, iar acum ma simt ciudat si sper doar sa fi facut bine…

Si totusi, ma apuc de treaba serios. Si o sa-mi bag piciorul in norii astia plumburii, exact asa cum am facut de cand ma stiu

O copila de 12 ani s-a sinucis cu o saptamana si ceva in urma pentru ca se simtea deprimata. Ca era adepta a curentului emo e mai putin important. O adolescenta de 16 ani s-a sinucis de dorul iubitului care la randul lui s-a sinucis cu vreo 2 luni in urma. Doi tineri din aceeasi localitate au incercat si ei sa-si puna capat zilelor. Toate astea s-au intamplat acum, in decurs de cateva zile, si este de-a dreptul alarmant. Ni se sinucid copiii. De ce? Toata lumea da vina pe parinti, parinti care alearga de dimineata pana seara sa munceasca pentru a asigura un viitor mai bun copiilor lor, dar uita sa ii mai stranga in brate din cand in cand. Ca parintii au partea lor de vina (mare), e de necontestat. Doar ca societatea in care traim a ajuns sa fie atat de bolnava incat nu poti sa invinuiesti niste oameni ca n-au stiut sa fie psihologi sau politisti. E adevarat, ca parinte trebuie sa stii sa-ti controlezi copilul, sa stii ce ii apasa sufletul, pentru ca dramele adolescentei sunt importante si lasa urme pe viata. Dar de aici pana la a arata cu degetul exclusiv spre parinti e cale lunga. Oricat de mult ar sta mama langa fiica, nu poate sa-i controleze actiunile de la scoala, locul in care isi petrece jumatate din zi, cu alti copii cu aceleasi preocupari. Oricat ar sta un tata langa fiu, nu poate sa stie ce se intampla cand copilul lui se intalneste cu prietenii in parc, sau in fata blocului.

Efortul pentru copiii astia trebuie sa fie unul comun, societatea trebuie sa se implice, profesorii ar trebui sa fie mai atenti la cei pe care ar trebui sa ii invete si sa fie mai putin preocupati de salarii, greve si indemnizari. Cluburile ar trebui sa fie mai selective si sa nu permita intrarea copiilor de 15-16-17 ani. Sunt multe care ar putea fi facute, dar pentru asta ar trebui schimbate mentalitati. Ori asta e imposibil de facut.