Raliu, opera si improvizatie
Din nou trecut de miezul noptii, din nou cu laptopul in fata, dupa o zi care-mi intareste gandul ca in tara asta trebuie doar sa stii unde sa cauti, ca oamenii-s asa cum trebuie sa fie. Drumurile-s lungi si grele, de aceea gandurile mele o sa fie scurte, aproape ca niste telegrame adunate din simturile de peste zi.
“Iubesc Romania” e o alta campanie care aduna oameni buni in jurul ei. Unii care, poate, pleaca la drum sceptici, gandindu-se la finalul mult asteptat si care ajung, dupa cateva ore, sa nu-si mai doreasca sa se termine. Cred ca eu sunt unul dintre oamenii aia, din nou bucuria intalnita pe drumurile pline de noroi (la propriu) lasa in urma orice oboseala simtita in ultimele luni, saptamani, zile, ore.
Vali Boldur e instructor la scoala de defensive driving a lui Titi Aur. E un copil, ar zice multi dintre voi (chiar si eu). are 26 de ani si o lume plina de vise pe care o sa si le implineacsa, atata lucru am putut sa-mi dau seama din cele cateva ore de copilot al lui. Da, e tanar, dar felul in care priveste viata, responsabilitatea pe care o transmite prin orice gest, se ia, e aproape contagios. Am povestit multe azi in masina, dar, mai mult, i-am observat gesturile, mainile pe care le tine pe volan, i-am urmarit reactiile din trafic, i-am multumit pentru felul in care a condus masina pe noroaie in care io as fi infipt-o fara drept de apel. Pentru ca drumul era cam asa:
L-am intrebat pe Vali daca nu-s doreste sa mearga si el la raliu, dupa niste ani in care i-a invatat pe altii sa conduca asa cum trebuie. Mi-a zis ca da, dar nus-i doreste o competitie in care sa se lupte cu timpul, ci una in care sa se lupte cu un adversar real. “F1 e ca atunci cand canti o opera dupa partitura, WRC inseamna improvizatie.” Am inteles pe loc ce vrea sa zica: e diferenta dintre un cover si o melodie pe care o creezi de la zero, care vine din tine si din ceea ce simti. Si niciodata n-am inteles pilotajul din perspectiva asta, dar dupa ziua de azi o sa ma uit la competitiile de raliu cu alti ochi.
E bine prin tara ta cand dai de oameni pentru care bunul simt e instinctiv. E bine cand stai o zi intreaga intr-o cutie de metal si ajungi sa vorbesti despre toate cele cu niste complet necunoscuti, sa te bucuri de impartasirea unor momente speciale sau doar sa asculti muzica. Astea sunt exeprientele care nu se uita niciodata.
Spun “Iubesc Romania” langa oameni altfel, carora le canta privirile.
