Aferim! – “Daruieste dimineata, pe trezie” – anti-cronica de film

“Aferim!” e filmul lui Radu Jude premiat cu Ursul de Argint la Festivalul International de Film de la Berlin. Jude a luat premiul pentru regie si, dupa ce-am vazut aseara filmul, am inteles de ce. N-am sa fac aici o cronica de film, n-am sa va povestesc filmul sau jocul actorilor, n-am sa vorbesc despre mesajul regizorului sau despre viziunea scenaristilor. Am sa spun, in cateva cuvinte, ce mi-a placut la filmul asta si de ce cred ca trebuie vazut de cat mai multa lume.

Subiectul simplu, in esenta, profund daca il privesti cu ochii mintii.

“Aferim!” e povestea unui zapciu (Teodor Corban) si a fiului lui (Mihai Comanoiu) care pleaca in cautarea unui tigan rob (Cuzin Toma) fugit de la stapan. Partea frumoasa e ca subiectul e mai mult de atat: e o radiografie a Tarii Romanesti de la 1835, aflata sub suzeranitate otomana, o prezentare a caracterului romanului aflat in cea mai ingrata pozitie, aceea de a fi suficient de puternic pentru a se ridica asupra robilor si romanilor liberi saraci si destul de mic pentru a nu fi respectat de boierimea vremii. Povestea e cursiva si te tine cu ochii la ecran, uneori cu ochii in lacrimi de la ras, alteori de la plans.

Decorurile si costumele

Inteleg ca documentarea pentru acest film a durat doi ani si jumatate. Si se vede. Fiecare cadru, fiecare scena, are o atentie la detalii cum n-am mai vazut de foarte mult timp la vreun film. E un film muncit, muncit bine de tot. Toate casele, hanurile, balciurile, hainele, carutele, drumurile, sunt facute in asa fel incat juri ca totul se intampla atunci. Ca nu e o pelicula filmata in 2014 ci un film din epoca.

Umorul sec si savuros.

Romanul, daca face bine ceva in viata, apai asta e hazul de necaz. Vorbele de duh din filmul asta sunt atat de amuzante incat te farmeca fara drept de apel. “Decat orb si calare, mai bine schiop si pe jos.” “Daca vrei sa daruiesti ceva, daruieste dimineata, pe trezie.” “Vai de tara noastra cand o sa ajunga curu’ cap si lindicu’ parcalab.” “Sa mai traiasca trei zile, cu aia de alaltaieri.

Scenele “duble” (nu stiu daca asa se numesc, dar asa-mi par mie) sunt mai mult decat delicioase: daca in prim plan tiganul rob ii face un descantec copilului de zapciu – dimineata, in fata hanului in care poposisera, in plan secund un alt musteriu isi da duhul, suferind crancen dupa noaptea de betie anterioara.

Reprezentantii clerului prezentati din perspectiva nobilimii vremii, nu din cea a oamenilor simpli.

Ca boierii si alti nobili nu aveau respect pentru biserica, asta se stie. Era o situatie de toleranta, “coconii” timpurilor stiind ca au nevoie de preoti ca sa tina in frau taranii si robii, sa nu se rascoale. In “Aferim!” popii sunt ridiculizati (uneori subtil, alteori pe fata), aratati cu bune si cu rele, dar mai ales cu acea atitudine mimat umila pe care o regasim si in zi de azi.

Tare rau imi pare ca n-am gasit un film cu monologul lui Alexandru Bindea, o caracterizare de doua minute a natiilor vremii, fiecare natie cu caracteristica ei. superb.

Unitatea filmului.

Sigur ca sunt personaje care ies in evidenta, fiind construite atent si cu grija mare, dar, per ansamblu, “Aferim!” e un efort de echipa. Actori buni si foarte buni chiar si in roluri secundare (si aici ii amintesc pe Luminita Gheorghiu, Victor Rebengiuc sau Serban Pavlu) si un rol principalo-secundar jucat de Alexandru Dabija (ii spun asa pentru ca, desi il cunoastem abia la final, boierul e prezent pe toata durata filmului in constiinta si actiunile personajelor principale). Fiecare om e la locul lui si fiecare e foarte important pentru desfasurarea actiunii.

Una peste alta, mergeti de-l vedeti. Ca e delicios si fermecator si subtil si istoric si psihologic si de toate.

Va las cu trailerul, nu inainte de a va spune ca pe “Aferim!” il puteti vedea in cinematografe incepand cu data de 13 martie 2015.

PS: multe felicitari Ovidiu Sandor, om de afaceri din Timisoara, care a crezut atat de mult in acest film incat a finantat o bucata din el. Sper ca el sa fie primul dintr-un lung sir de afaceristi romani care inteleg ca fara ajutorul lor nu putem avea o crestere semnificativa in ceea ce priveste produsele culturale romanesti de calitate.

PPS: scena cu trimitere la Hamlet e ge-ni-a-la!

Tweet