Imi pare rau…

…ca am ajuns sa vad un blogger timisorean facand rahaturi din cauza orgoliului nemasurat. Ca am ajuns sa vad alt blogger timisorean ca e trist din cauza ca un prieten l-a ranit.

Imi pare rau ca zeitatea absoluta a blogurilor de Banat a ales sa se pise, literalmente, pe munca mea si sa stearga niste posturi in care se cerea parerea “pulimii” despre intalniri, doar pentru ca lui Zeus Banateanul nu-i trimisese nimeni postul, spre corectare, inainte de a fi publicat.

Imi pare bine, insa, ca fac parte din sleahta asta de “dobitoci” (dupa cum insusi marele maestru ne-a numit) care au mai mult suflet si bun simt decat o sa aiba el in douazeci de vieti. Dupa cum se vede, blogareala “mi-a daunat sinapselor” mai mult decat ar fi crezut oricine, pentru ca, prietene, ai fost din cale afara de nesimtit…

Si gata, ca oricum am dat prea multa importanta subiectului. Totusi, as mai indrazni sa spun inca un lucru: din punctul meu de vedere, personajul asta nu mai face parte din comunitatea asta, a avut grija sa se excluda singur. Tanti auguri!