Sfaturi de business, ediția de pandemie

Până ajung la zi cu ăștia doi ani, mai durează. Până una-alta, am câteva lucruri nespuse și le pun aici, să-mi fie de aducere aminte oricând, mult după ce pandemia va fi fost de mult uitată.

De-a lungul acestei perioade, au fost mulți cei care m-au sfătuit de la căldura job-ului confortabil sau din acea sferă atotștiutoare, plini de auto-suficiență. O să pun aici cele mai bune sfaturi primite de la oamenii ăștia, care nu s-au obosit nici măcar pentru o clipă să înțeleagă prin ce trece industria organizatoare de evenimente din România.

Cel mai prețios sfat: Schimbă domeniul, fă altceva.

Sigur, ce simplu era, păcat că nu m-am gândit. Hai că eu aș fi putut face și altceva, că de PR a fost nevoie în foarte multe alte domenii, dar ce faci cu un pianist care a studiat toată viața lui să cânte? Sau cu un violonist? Sau cu un inginer de sunet care e tehnician la o firmă care asigură suport tehnic la evenimente? Sau cu ăia care și-au luat credite de sute de mii de euro să investească în scenotehnică de calitate?

Sigur, după câteva luni în care nu se vedea luminița de la capătul tunelului, mulți au plecat din țară, preferând să lucreze la încărcat/descărcat camioane, ca să nu le moară familia de foame. Alții au vândut echipamentele de scenă. Alții au încercat să-și vândă serviciile pe bani de nimic, pentru spectacole online (o mizerie sinistră, ajung și acolo imediat). Fiecare a făcut ce a putut. Dar dacă n-ai o vorbă bună, în orice situație, măcar taci, nu te mai arunca să oferi soluții, că nici Glovo sau Tazz n-au job-uri pentru cei aproximativ 400.000 de oameni din industriile culturale de la noi.

Aproape la fel de prețios: De ce nu faci online evenimentele?

La sugestia asta efectiv îmi ieșeau bubițe mici și roșii pe față. Păi hai să vedem de ce nu se poate online:

– lucrez la evenimente medii și mari, adică orice între 2.000 și 50.000 de oameni; evenimente care au sens doar când se fac așa, „pe viu”, că ele costă extrem de mult, iar susținerea financiară a echipelor care construiesc aceste evenimente este una de durată
– cu alte cuvinte, zeci de oameni sunt angajați permanent în echipele organizatoare, cu salarii pe bune, taxe plătite la stat, iar aceste evenimente trăiesc în mare parte din biletele vândute (șoc pentru românii obișnuiți cu mocangelile din piețele centrale ale orașelor)
– evenimentele medii și mari vând experiențe la fața locului, nu concerte online, pe alea le vezi înregistrate pe YouTube oricând
– maximul pe care-l poți face: un eveniment la fața locului pe care-l transmiți și online, dar orice e gândit pentru întâlnire față în față, nu-și are locul online

Să nu mai zic de suprasolicitarea internetului, realmente sufocat de toată lumea care făcea câte un zoom de acasă și îi spunea conferință. Singurele spectacole cât de cât acceptabile erau cele de teatru, așa am reușit să văd și eu niște spectacole pe care le-am ratat de multe ori nefiind în capitală. Altfel, tot hype-ul online din ăștia doi ani a fost o nebunie care sper să nu se mai repete vreodată.

De departe panseul meu favorit: Ce te plângi, am văzut că ai muncit la multe evenimente în perioada asta.

Corect, de ce să mă plâng. Atâta numai că m-am îmbolnăvit de nervi, și să vă spun și de ce.

În primul rând, 2020 și 2021 au fost iadul pe pământ pentru orice organizator de eveniment, nu doar pentru cei care făceau evenimente mari. Fiecare ieșire la rampă a autorităților însemna restricții modificate, mai relaxate sau mai stricte, nici măcar nu mai conta. Orice restricție modificată aducea după ea un val de panică în orice organizație care lucra la acel moment la un eveniment.

Aveai eveniment de 500 de persoane în aer liber, cu distanțare 2m față-spate-stânga-dreapta? Cu două zile înainte veneau onor conducatorii și ziceau că nu mai poți 500, poți doar 300. Sau că poți 1000, și nici nu mai e nevoie de 2m, doar 1.5m.

Aveai proiecții de film în evenimentul tău format din mai multe arte prezente? De mâine se închid cinematografele. Dar nu și muzeele. Ok, dar noi avem proiecție în muzeu, ce facem? Eh, la întrebarea asta nu avea nimeni (dintre legiuitori) răspuns, dar cineva trebuia să-și asume o decizie.

Erai în mijlocul evenimentului tău de 3-4-5-25 de zile. Cu restricții, cu mască, cu testare, cu ce vrei tu. Invitați din străinătate care nu știau dacă mai pot pleca din România sau măcar dacă pot ieși din aeroport, că ieri era ok, azi suntem ori noi zonă roșie, ori alții.

Fiecare dintre evenimentele făcute în 2020 și 2021 sunt mici diamante de pus pe o coroană pe care să ne-o dăm noi, singuri, tot nouă. Pentru că fiecare eveniment a avut câte 6-7 planuri de rezervă, în caz că ceva mergea prost sau iar se modificau restricțiile de la o zi la alta. ASTA a fost mâncător de nervi, planurile astea de rezervă pe care trebuia să le rulăm în minte de zeci, sute de ori. Nu mai vreau să fac în viața mea planuri de astea de rezervă, chiar dacă mă voi duce să gătesc la o cantină (sau să spăl pe jos la cantina aia, nu contează).

Au mai fost și altele, dar mă opresc la astea trei, auzite cel mai des în jurul meu (și de la oameni la care nu mă prea așteptam).

Statul român ne-a dat un șut în fund monumental, aia e, nu speram să se întâmple altfel. Nici în ziua de azi sectorul cultural n-a avut vreun sprijin din partea Guvernului. Dar ceea ce vă pot sugera pentru perioada următoare, pentru a ne susține pe toți, ar fi cam așa:

– cumpărați bilete la filme, lăsați un pic la o parte filelist și alte chestii online; un film pe lună, tot e ceva (mai ales că acum apar în cinematografe filmele nominalizate la Oscar, plus că mai avem, pentru puțin timp, Belle – primul anime adus pe marele ecran în România, vreodată)
– cumpărați bilete la orice vă permiteți și vă place, fie că e stand-up, Maria Dragomiroiu sau Salam, fie că vorbim de festivaluri mari de muzică sau mici de film din orașul vostru
– dați un like știrilor care anunță un spectacol de oricare ar fi el; un share e deja mult, dar dacă vă place ce se promovează, nu ezitați, ajută foarte mult
– trimiteți prietenilor vești despre evenimentele din oraș, dacă știți că le place un anumit gen de spectacol; reach-ul organic al FB nu ajută evenimentele nepromovate prin conținut plătit, deci puteți face un mare bine așa

Mi-ar plăcea să știu ce sfaturi prețioase ați primit din martie 2020 încoace, să ne amuzăm împreună de condescendența dulce-amară a oamenilor de pretutindeni.

Tweet