Postat in : Calea (mea) Lactee, Constelatia Romaniei | 2 comentarii
Departe de a fi spectaculos ca joc, meciul de aseara dintre BC Timba Timisoara si BC Timisoara a fost unul dintre cele mai frumoase pe care le-am vazut vreodata la Sala Olimpia. Deplasarile prin tara m-au tinut departe de baschet, din pacate, iar revenirea mea de spectator a coincis cu revenirea pe banca BC Timisoara a lui Dragan Petricevic, antrenorul care a plecat de la echipa in urma cu doi ani si jumatate, dupa o serie de infrangeri de neacceptat pentru conducerea de atunci a clubului.
Revenirea pe banca tehnica a lui Dragan a coincis si cu revenirea galeriei, a frumoasei galerii imprumutate de la fotbal, baietii aia care cred in onoare mai mult decat orice pe lume. Baietii ce-si tin aproape sufletul violet de o echipa ce se afla undeva prin liga a patra, cei care incearca sa nu-si lase principiile spulberate de interese politice. De fac bine sau rau, nu e rostul meu sa judec. Mie mi-ar placea ca orice echipa timisoreana sa aiba parte de inimosi care sa cante intr-un suflet si sa conduca sportivii spre victorie. Indiferent de interesele politice, doar pentru sportivii care dau totul. (more…)
Postat in : Calea (mea) Lactee, Constelatia Romaniei | 4 comentarii
Vine Craciunul, sunt campanii peste tot: strangeri de fonduri pentru casele de copii, aziluri de batrani, donatii de haine, jucarii, alimente. E bine, fiecare om ar trebui sa se bucure macar putin de sentimentul de liniste pe care sarbatorile le ofera. Daca pentru mine sarbatorile inseamna ca-i revad pe ai mei si stau cu ei mai mult de jumatate de ora, pentru altii aceasta liniste se reduce la a avea curent in casa, de exemplu. Sau la a avea cu ce sa-si hraneasca copiii. Habar n-am cum e sa traiesti asa, cu lipsuri atatde mari, parintii mei n-au fost bogati, dar nici nu ne-a lipsit vreodata ceva, iar Craciunul sau Pastele erau intotdeauna pline de bucurie, cadouri si lume multa in jur.
De la a face curat in dulapul de haine si a dona hainele pe care nu le mai purtam pana la a face un pachet cu alimente de baza, fiecare dintre noi poate face ceva mic. E greu sa traiesti in Romania de azi, iar banii pleaca mai usor pentru cheltuielile zilnice si mai greu pentru donatii, dar gesturile mici si multe sunt cele care schimba ceva in viata altor oameni. (more…)
Postat in : Calea (mea) Lactee, Constelatia Romaniei | Nici un comentariu
In organizarea oricarui eveniment e nevoie de parteneri. De oameni care sa te sprijine cand cred din toata inima in ideea ta, chiar daca acel parteneriat nu inseamna ca-ti ofera o gratuitate, ci ca fac tot posibilul sa-ti fie alaturi asa cum se poate. Acei oameni se reunesc sub numele unei companii, de obicei, insa, fara crezurile personale din spatele fiecarui brand, n-am ajunge sa ne cunoastem si sprijinim de cate ori ne unesc aceleasi sperante. Primul episod aici.
Cei care ne-au fost alaturi in a usura cat mai mult conditia de “navetisti” a trainerilor nostri au fost cei de la Christian Tour. Am ajuns la ei la sugestia unui prieten, care mi-a spus sa sun si sa intreb daca pot sa ne sustina printr-o plata la termen, conditie esentiala atunci cand costul zborurilor e de cateva mii de euro, care, adaugate la celelalte cheltuieli, sunt imposibil de platit pe loc. Nu numai ca au fost extrem de deschisi la discutii, dar s-au si dat peste cap sa gaseasca cele mai ieftine variante de zbor, astfel incat factura sa nu fie chiar una care-ti opreste inima. (more…)
Postat in : Constelatia Romaniei, Muzicutze | 3 comentarii
Cred cu tarie ca, in ceea ce priveste experientele muzicale, e foarte necesar sa experimentezi cat mai multe genuri. Acum niste ani nu m-as fi gandit ca muzica simfonica merge cu rock si o sa devin fan de gothic, nu era foarte normala trecerea de la Genesis la Within Temptation. E drept ca normalitatea nu ma caracterizeaza, asa ca pasul firesc era sa incerc si alte stiluri muzicale. La unele rezonam, la altele nu, dar e foarte sigur ca am capatat un nou bun obicei muzical: acela de a merge la toate concertele live care se intampla in imediata vecinatate si as face (am si facut) sute de kilometri in cautarea solo-ului de chitara perfect. Care solo e, intotdeauna, urmatorul.
Am facut acest preambul pentru ca vreau sa va recomand un concert despre care nu stiu mare lucru. Niste artisti de care am auzit tangential, de la fanii punk si de la cei ce s-au aflat prima oara la concertul Kultur Shock din Timisoara, in 2007, la defunctul festival IRAF (atat de rau imi pare ca nu se mai face acest festival, de nu va puteti imagina). Se canta gipsy punk, iar daca o sa sar macar pe jumatate cat am sarit la Dubioza Kolektiv, e un lucru tare bun. (more…)
Postat in : Calea (mea) Lactee | 14 comentarii
Ma uitam aseara la Masterchef, daca tot am parte de seri linistite in gospodarie. Mi-am si gatit ceva, ca nu se cade sa te uiti la Masterchef fara ceva de mancare alaturi. Si pentru ca, nu-i asa, mancam sanatos seara, am facut un piept de pui la gratar insotit de niste dovlecel, tot la gratar. Mancare simpla, de om care se gandeste ca daca mananca prea mult seara, are de alergat de doua ori mai mult dimineata. Am pacatuit si mi-am aranjat farfuria fara reductia de otet balsamic pe care o gasesti, mai nou, prin toate restaurantele, de ma gandesc ce roboti a stiut sa faca Masterchef din bucatarii tarisoarei noastre.
Mi-am amintit de cateva Craciunuri la Sibiu, unde toti prietenii imi erau invitati la masa, ca mie-mi place sa gatesc. si gateam: (evident) salata boeuf, salata de telina cu mere, salata de vinete, salata de ciuperci; continuam cu o ciorba cinstita de perisoare, apoi ori fripturi la cuptor cu legume sau tocanita de vita (ca aia era preferata mea). Desert nu faceam, ca nu ma pricepeam, dar aveam intotdeauna cozonac de la bunica, cel mai bun din lume. (more…)
Postat in : Calea (mea) Lactee, Gauri negre | 12 comentarii
…o sa fac icter. Si nu pentru ca-s vreo nationalista (in ceea ce priveste RIP) sau vreo nazista a formelor corecte din limbajul economic (in cazul RON).
Ci pentru ca nu e corect.
Despre asta cu RON am mai scris, dar reiau: moneda nationala a Romaniei este LEUL. RON este un cod de banca. Asa cum dolarul e USD si euro e EUR si lira sterlina e GBP. RONI e atat de gresit ca nu mai am argumente sa explic de ce. Sa folosim naibii corect niste simboluri, daca tot le avem.
La RIP am un alt pitic responsabil de nervii ce ma inunda. Ala care spune, aproape soptit, ca atunci cand alegi sa-ti exprimi supararea pentru moartea cuiva, ai putea s-o faci cu mai mult decat niste abrevieri englezistice. Oi fi eu mai nebuna, ce sa zic, dar decat sa zici RIP, mai bine taci si nu mai zici nimic. Serios, abrevieri? Pai daca atat de suparat esti pentru moartea cuiva, un “imi pare rau”, “odihneasca-se in pace” sau “sa-i fie tarana usoara” dureaza prea mult pana se scrie? Suna nasol? Ne-am transformat intr-o natie de copiatori ai unor obiceiuri proaste de pe dincolo si atat? (more…)
Postat in : Constelatia Romaniei | 1 comentariu
In organizarea oricarui eveniment e nevoie de parteneri. De oameni care sa te sprijine cand cred din toata inima in ideea ta, chiar daca acel parteneriat nu inseamna ca-ti ofera o gratuitate, ci ca fac tot posibilul sa-ti fie alaturi asa cum se poate. Acei oameni se reunesc sub numele unei companii, de obicei, insa, fara crezurile personale din spatele fiecarui brand, n-am ajunge sa ne cunoastem si sprijinim de cate ori ne unesc aceleasi sperante.
Unul dintre acesti parteneri este DoubleTree by Hilton din Oradea. Hotel de 5 stele (si le are pe toate, ba chiar o jumatate in plus), cu minunata grija pentru clienti, ar putea fi cam cel mai fain hotel in care am stat in tara. Stiu asta pentru ca m-au tratat ca pe o mica printesa, nestiind ca am de gand sa scriu despre experienta de o saptamana de locuit acolo. (more…)
Postat in : Calea (mea) Lactee, Constelatia Romaniei | 9 comentarii
Timisoara culturala creste bine de tot, iar orchestra Filarmonicii Banatul face tot mai multe concerte altfel, solicitand la maximum niste instrumentisti extrem de valorosi, care invata partituri complicate in cateva zile de repetitii. Pe langa concertele obisnuite (care, fie vorba intre noi, numai obisnuite nu sunt) de fiecare vineri seara, exista proiecte curajoase, inedite, menite sa aduca la sala de concerte tot mai multe grupuri de oameni. Filarmonica noastra a ajuns sa fie plina pana la refuz de toate categoriile de varsta, de tot felul de oameni, de la muncitori pe banda la directori de companii mari.
Aseara am asistat la un alt concert de senzatie, opera rock scrisa de Victor Carcu (fost textier al Phoenix) si pusa in scena de Josef Kappl (fost basist al Phoenix). A fost premiera nationala, asteptata de toata suflarea timisoreana iubitoare de muzica. Ba chiar si de altii, prieteni ai lui Kappl, care au venit de departe sa-si sustina prietenul (un domn de langa mine, rocker trecut bine de 50 de ani, cu plete lungi si zambet arogant, mi-a marturisit ca e fericit ca se afla in sala si ca a venit cu motorul, de la Bucuresti, special pentru a asista la premiera). (more…)
Postat in : Calea (mea) Lactee, Constelatia Romaniei | Nici un comentariu
Ultimele cateva saptamani au insemnat un tur de forta al tarii (cu ocazia workshop-urilor PRbeta), prilej cu care am intalnit multi tineri intre 20 si 24 de ani, plini de vise, sperante si incredere in viitorul lor; un viitor pe care-l vad aici, in tara lor. Am fost uimita de felul proaspat in care vad o campanie de marketing sau PR, de felul complicat in care gandesc, de lipsa blazarii vazute tot mai des la cei ce ma-nconjoara.
Despre creativitate nu mai vorbesc. Stand la taclale cu ei, mi-am dat seama ca inocenta lor, lipsa problemelor foarte mari (si studentii au probleme, dar principala lor activitate e sa invete si nu s-au lovit inca de supararile provocate de un job pe care trebuie sa-l pastreze pentru a putea intretine o familie, de exemplu) si idealismul inca prezent la cote maxime sunt exact ceea ce eu nu mai am de mult timp. Sfatuindu-ma cu ei, am invatat ca e nevoie sa las supararile si stress-ul provocat de DDL-uri sau alte minuni de felul asta (plata facturilor, a datoriilor, traiul zilnic etc.) pentru a readuce in viata mea dorinta de a crea lucruri faine. (more…)
Postat in : Calea (mea) Lactee, Constelatia Romaniei | Nici un comentariu
Sa “scrii” litere pe harta tarii nu e o treaba chiar usoara, avand in vedere ca majoritatea drumurilor sunt rupte, pline de gropi, noroaie sau prin camp. Drumuri care apar pe GPS, care se numesc drumuri judetene, dar care n-au vazut altceva decat rotile unor tractoare sau a unor carute conduse de curajosi. Dar, hei, iubirea trebuie declarata si in conditii vitrege, pe drumuri pline de balti, atunci cand inima-ti pompeaza adrenalina pura, caci sangele s-a dus de mult la picioare si a ramas acolo.
Campurile din Baragan imi vor ramane in minte cu totul altfel decat le-am perceput pana acum. Sa mergi cateva zeci de kilometri prin mlastina, cu posibilitatea de a ramana impotmolit la fiecare metru, impreuna cu alti trei oameni care cu 48 de ore in urma nu existau de vreun fel in viata ta, poate fi o experienta utila. Iar cand iti pui siguranta in mainile unui sofer despre care stii ca e instructor de conducere defensiva (Adrian Berghea, copilot al lui Titi Aur), dar la fel de bine stii ca e multiplu campion national la raliu (deci ii place asta cu viteza), amestecul de senzatii e de nepretuit. (more…)
Comentarii recente