My Very Special ”Thank You” Story

Poate vreodată ne vom spune povestea. Aia cu lacrimi, deznădejde, bucurie, tristețe și multă, foarte multă ambiție. Ce nu se vede în pozele de pe Facebook sau Instagram. Poate o vom spune împreună sau separat.

Poate că ziua în care nu vom mai fi împreună profesional nu e departe sau poate că vor mai trece ani buni până se va întâmpla asta. Deși ne facem planuri, uneori viața face mișto de ele (și de fiecare dintre noi).

Poate că sunt unele lucruri pe care le puteam face mai bine. Sigur sunt unele pe care le puteam face mai rău, dar am reușit împreună să le dăm de cap.

Nu e om pe lumea asta care să-mi fi fost alături așa. Care să mă certe, care să mă bucure, care să mă dezamăgească și pe care să-l dezamăgesc la rândul meu. Ne-am iertat întotdeauna având în minte un singur lucru: împreună am reușit să facem ce n-am fi putut face separat niciuna dintre noi. Sau poate că am fi reușit, cine poate sti, dar sigur ne-ar fi luat mai mult sau ar fi fost altfel. Ne-am fost foarte alături la rău și foarte alături la bine (se știe că oamenilor le e greu să se bucure sincer pentru bucuria unui om drag).

E dincolo de prietenie relația noastră. E respect, e admirație și e sprijin.

Mulțumesc, Cristina.

Tweet