Cum o fost la Cluuuuuj

Apai, cum sa fie, fain. Si nu fain ca de obicei cand merg la Cluj, desi nu-mi amintesc sa fi mers vreodata si sa ma simt aiurea, ci fain pentru ca am vazut niste chestii pe care nu le-am mai vazut niciodata si care m-au impresionat.

Vineri ne-am luat Carpatair-ul spre Cluj si, dupa un zbor lin de 30 de minute am ajuns in aeroportul clujean, unde ne astepta microbuzul West City Hotel si insasi Ebucataria, materializata prin persoana eternului Andrei Crivat. Dupa un dus, povesti si cafele, am post poftiti la masa si ne-am delectat cu tot felul de chestii bune, insa eu m-am declarat invinsa de oboseala (dormisem doua ore) si m-am retras in vastele apartamente.

Sambata dimineata, dupa un somn ataaat de lung (cam 10 ore, deci da), ne-am luat micul dejun la frumosul hotel (ii foarte misto hotelul asta, m-am tot chinuit sa ii caut nod in papura, dar n-am reusit), ne-am urcat in microbuz (oferit tot de hotelul la care am stat) si am pornit spre a ne bea cafeaua pe dealul Feleacului, la un restaurant pe care nush cum il cheama. In drum spre cafea, am trecut pe langa gradinile Palocsay, care acum sunt pline de pomi frunctiferi, dar care, acum vreo cateva zeci de ani, erau sere de flori si produceau garoafele preferate ale Elenei Ceausescu (o floare cu un diametru impresionant).

Cafeaua n-am mai baut-o, ca restaurantul era inchis, drept urmare ne-am urcat inapoi in microbuz si ne-am dus catre centrul Clujului, sa vedem ce minunatii mai intalnim. Am ajuns la Bastionul Croitorilor (numit asa pentru ca a fost finantat si intretinut de breasla croitorilor), singurul bastion al cetatii vechi care s-a pastrat integral.

Am plecat mai apoi spre Biserica Reformata (aflata pe Ulita Lupilor, cea mai veche strada din Cluj), care e o adevarata minune, nu atat pe exterior, cat pe interior. Biserica are expuse pe pereti blazoane ale familiilor nobile care traiau in zona acum 500 de ani. E impresionant sa vezi atata istorie adunata in cativa metri patrati. Nici biserica n-a avut o istorie lina, incercandu-se distrugerea ei undeva pe la 1600, insa cladirea s-a aparat singura, cateva blocuri de piatra cazand peste cei care vroiau sa o devasteze si 14 oameni au fost omorati.

Am plecat mai apoi spre Biserica Piaristilor (ordin calugaresc al romano-catolicilor), o cladire superba, construita in stil baroc. Interiorul este spectaculos, iar altarul principal trebuie vazut, nu descris: aur, lemn sculptat…o minune. Nici aceasta biserica n-a scapat de evenimente, iar unul dintre ele s-a intamplat chiar in perioada comunista, in 1956, atunci cand credinciosii si preotii greco-catolici au organizat unul dintre cele mai mari proteste anticomuniste. Scopul a fost acela de a arata ca nu e adevarata afirmatia cum ca nu mai exista Biserica Romana Unita (io am cautat pe Wiki, am gasit niste chestii foarte interesante mergand din pagina in pagina). Bineinteles, au fost o gramada de arestari si incarcerari, ca urmare a protestului.

Urmatorul punct a fost Biserica Sf. Mihail. Desi e mare si impunatoare, nu e decat o biserica, construita in stil gotic, una dintre cele mai mari existente pe teritoriul Romaniei. Mi s-a parut interesant ca aceasta biserica a avut autorizatie de contructie de la curtea papala de la Avignon, adica pe la 1300, ceea ce o face cea mai veche biserica vizitata de mine vreodata.

Pentru ca era deja foarte cald, am hotarat sa ne retragem pe o terasa pentru cateva momente de respiro, in centrul vechi, cu stradute mici si doamne cochete. Am baut o nefiltrata, am dat interviuri pentru Foaia Transilvana, ne-am ras, ne-am jucat cu catei intalniti pe drum si apoi am plecat spre Gradina Botanica, unde ne-am pierdut printre flori. Ca asta-i un loc despre care n-am ce sa va spun decat ca e musai de vazut. Da’ musai.

Bineinteles, seara a fost dedicata pentru Irish Pub. Ca, asa cum zice #Florica, “Crivat ii duce pe toti la Pub ca la Mecca”. Am mancat, am baut, unii s-au jucat fusbal, altii au facut concursuri de ghicit intre cola si pepsi si, in rest, numa’ am ras.

Concluzie? Stiam ca in Cluj e frumos, stiam ca e multa istorie, stiam ca sunt povesti frumoase. Ceea ce nu stiam e ca nu ma asteptam sa ma simt atat de bine ca turist intr-un oras pe care se presupunea ca il cunosteam deja. Asa ca…dati o fuga pana la Cluj, parol ca merita.

PS: S-au mai plimbat cu noi si ne-au suportat fitele si cei de la VinSiEu si Eximtur.
PS2: Alex, Corina, Carmen, Andreea, Miruna, Adi, Gogu (pup, te!), Maka, Raul si ghidul nostru, Cosmin Tudoran, a fost una dintre cele mai faine gasti cu care m-am plimbat vreodata.

Tweet