Miros de paine coapta
Veve mi-a adus aminte de copilarie. De bunicii mei din varf de munte, care imi suportau cu stoicism nazbatiile, care ma iubeau nespus si care se faceau punte numai ca sa-mi fie mie bine. Astia erau parintii mamei mele.
Dar mai aveam o pereche de bunici, parintii tatalui meu, pe care i-am cunoascut doar partial. Mama imi mai povesteste de bunicul care a murit cand aveam eu 2 ani, pentru care insemnam totul (nu mai avea alti nepoti de la fratii lui tata). Din poze imi pare batranelul ala plin de blandete care raspandeste numai bunatate in jurul lui, un om care nu se cearta niciodata si care iubeste pe toata lumea. Pe de alta parte, bunica mea era o femeie dura si hotarata, pe care anii grei ai tineretii petrecuti intr-un sat de langa Cernauti au marcat-o mult prea tare. Mama nu se prea intelegea cu ea, dar ii tolera iesirile de dragul meu, caci se pare ca ea era foarte atasata de mine.
Mi-e dor de toti bunicii mei (din care mai am doar unul, din pacate, pe tatal mamei mele), mai ales de cel pe care nu l-am cunoscut si imi indrept un gand inspre ei ori de cate ori simt miros de paine proaspata…
Tweet
ioi ca-mi faci foame’
Mie mirosul de paine proaspat scoasa din cuptor imi aduce aminte de diminetile pierdute la coada la paine pe cartela
Cat despre bunici, si mie imi este dor de ei, mai ales de bunicul din partea mamei cu care mergeam la sah in parc, cu care mergeam la pescuit, cu care mergeam la gradina zoologica… :-< Amintiri.
ehe, si io am pierdut ceva ani pe la coada la paine, dar parca tot amintiri frumoase sunt
Si mie imi e dor de bunicii mei. Bunatatea lor, sfaturile lor intelepte o sa imi lipseasca mereu. Din pacate nu mai am nici un bunic(a) in viata, dar o sa ii port mereu in sufletul meu si o sa le multumesc pentru contributia lor la educarea si formarea mea ca om.