Hai sa aplicam legea dupa ureche
Io nu stiu de unde vine moda asta cu “nu va facem factura, ca e prea mica suma”. Ce-i cacatul asta? In lege scrie clar:
“Nu sunt obligate sa emita facturi firmele care realizeaza urmatoarele tipuri de operatiuni:
– transportul persoanelor cu taximetre;
– transportul persoanelor pe baza biletelor de calatorie sau a abonamentelor;
– livrarile de bunuri prin magazinele de comert cu amanuntul si prestarile de servicii catre populatie, consemnate in documente, fara nominalizarea cumparatorului;
– livrarile de bunuri si prestarile de servicii consemnate in documente specifice.
Totusi, obligatia emiterii de facturi pentru operatiunile enumerate anterior intervine in momentul in care beneficiarul solicita factura in mod expres.” (extras de aici)
Nu scrie nicaieri despre o suma minima care poate fi scrisa pe factura. Ba din contra, daca ceri, ca si beneficiar/client, trebuie sa primesti nenorocita de hartie, ca asa-i legea.
In multele mele delegatii prin tara, am fost nevoita de multe ori sa pun bani din buzunarul meu, pentru ca nu primeam factura de la restaurantele la care ma mai opream sa mananc. Placa era aceeasi: “trebuie sa aveti o consumatie de 100 de lei ca sa va emitem factura”. Pai cu dracu’ sa mananc eu, singura, de 100 de lei, ca doar nu gaseam cate un Mariott in fiecare oras prin care treceam. Obosita fiind, intotdeauna imi era lene sa ma cert cu ospatarul/seful de sala/patronul/administratorul.
Azi, un prieten a patit o chestie similara: a vrut sa cumpere un filtru pentru nush ce chestie la un motor, i s-au cerut 30 de lei, a solicitat factura si i s-a spus, senin, ca suma e prea mica pentru factura. Degeaba i-a explicat ca, doamna, imi trebe, ca nu ma pot deconta doar cu bonul fiscal, a fost trimis la plimbare.
No, astia trebe calcati cu garda, zic.
Tweet
Îmi pare rău pentru cei care nu au contabila noastră. E timișoareană de-a voastră, dar are gândire de bucureștean get-beget. Și din câte rahaturi ne-a scos cu deconturi, facturi aiurea și altele… nu avem noi timp de atâtea mulțumesc.
Și on topic: nu știu de ce naiba se codesc așa de mult să scrie o amărâtă de factură, după noul cod fiscal nu mai e obligatoriu să folosești formularele tipizate, poți folosi chiar un program pe calculator și sunt cu sutele. Ah, și ștampila firmei emitente este și ea facultativă.
Fiind obligatorie eliberarea facturii, nu plăteşti consumaţia (mâncarea) până nu ţi se emite una. Să cheme poliţia. Numa’ bine, ai hârtie la mână si martori că nu au vrut să-ţi emită factură. Pt filtrul respectiv (ca pt orice alt produs), răspunsul e mult simplu: “retur si bagăţi-l în anus!”
@Eugen, ma bucur pentru voi, sunteti norocosi, ca-s putini contabili “cu coaie” in tara asta.
Iar facturile nu se scriu…de lene. Oricat de simplificata ar fi legea, lenea e invers proportionala :))
Vei cum statul pierde la faza asta nu se emite factura nu se stie daca s-a vandut… plus ca lucruri din astea pe suma mica se tot vand zilnic cu sutele :))
@blowfish, teoretic, ar trebui sa existe raportul zilnic al casei de marcat, deci statul nu pierde; probabil ca nu vor sa consume hartie plus 30 de secunde, pentru o factura de valoare mica. Ceea ce nu-i o scuza, evident.
Din cate stiu eu – s-ar putea sa fie o informatie veche – “pragul” de 100 de lei, invocat de toata lumea, are legatura cu posibilitatea inregistrarii in conta fara a fi necesara factura pentru cheltuielile sub aceasta suma. Desigur, motivul real este lenea, cum bine spuneai. Dar este interesant cum au transpus un drept – de a nu fi necesara factura, intr-o interdictie – “nu putem sub 100 de lei”
Aiureala asta o aud si eu mai prin sudul tarii, dar am crezut ca e doar tampenia zonala. Se pare ca nu! Pe de alta parte, ca sa bati un bon fiscal nu se mare scofala, lista de coduri este sub casa de marcat, mai apesi niste butonase (eventual, ordinea in care o faci se gaseste pe o fituica langa foaia cu codurile). Dar o factura e lucru mare, pretul produsului este cu tva, de unde sa stie fatuca aia care vinde cum gaseste pretul fara tva?! “Stampila e la patroana, nu va pot pune stampila pe bon. Aha, bine, suna-ti patroana, sa vina sa il stampileze. Cum, nu e in oras? Nu-i nimic, stau la tine in magazin pana revine, comandam o pizza, socializam!” De prisos sa mai spun ca si-a adus aminte subit ca din intamplare a uitat patroana stampila, de obicei o ia cu ea, dar de data asta a uitat-o. “Si factura mea (pentru cafea, zahar, suc si niste crontanele – intalnire intre ASM-ul calator prin tara si ALM-ita mea)? Hai sa iti dictez eu ce sa scrii acolo, ca terminam mai repede. Multam fain!” Grrrrrrrr!
Exact ce zice Boghi. E o secheala de acum cativa ani parca, atunci cand s-a hotarat ca pentru cheltuieli sub 100 de lei e suficient bonul fiscal. Dar nici aia nu stie nimeni ce inseamna.. E suficient pentru inregistrarea in registrul de cheltuieli sau pentru deducerea lor din TVA? Normal ca tie ca angajat ti le deconteaza, ca doar ai dovedit ca ai cheltuit, ideea e ca mai departe statul sa le deduca firmei pt care lucrezi din TVA.
S-a interpretat acum amboulea ca si cum poti refuza facturarea pentru sume sub 100. Legea e clara. Fiecare agent comercial e obligat sa faca factura la solicitarea expresa a clientului.
Adevaru e ca tot legiuitorul e vinovat de toate cacaturile astea, pentru ca schimba legi de la un an la altul.. stie cineva acum care e situatia exacta? Poti sa ai tu ce contabila vrei, pana la urma nu ea taie factura ci operatoru pe casa .. iar daca ala e invatat aiurea doamne ajuta.
Eu cel putin am taiat facturi si pt 5 lei. De ce? Pt ca asa e sistemu. nu iese bon fiscal decat impreuna cu factura.
Iar chestia cu stampila pe bon e la fel de dubioasa: n-am fost niciodata sunat pentru ca am dat un bon nestampilat si nu s-a decontat.. si am dat destule..
Mei, da’ e simple: tiparesti legea si i-o pui omului sub nas, sa vada. Si-l pui sa sune la sef de fatza cu tine.
Eu intr-o vreme facusem ceva similar cu legea legata de fotografie, sa nu se ia toti tembelii de mine.