Locul in care se vad stelele
Multe locuri sunt in tara asta frumoase de-ti taie respiratia. Multe drumuri peticite, pe care, din fericire, nu poti merge cu mai mult de 40 la ora. De ce din fericire? Ai timp sa casti ochii, sa te mai opresti aproape de un izvor, sa mirosi padurea, sa simti iarba proaspat cosita. Poate sa mergi cu geamurile deschise, in surdina sa-ti cante o muzica buna si sa dai prioritate veveritelor care trec strada grabite.
Si mai multe sunt locurile in care poti sa poposesti peste noapte. Unul din visele mele e sa merg o saptamana prin tara si sa ma opresc la pensiunile mici si curate, cu gospodari si gospodine ce-ti intind pe masa bucate iesite din mainile lor. Nu-s locuri pe care sa le gasesti cautand pe booking.com sau pe turist.info, sunt casute cu mansarda zarite cu coada ochiului in timp ce-ti canti bucuria de a te plimba prin tara cu masina. “Doamna de la pensiune” poate fi tanara sau batrana, zambitoare sau cu grijile vietii apasand pe chip, dar intotdeauna rumena in obraji si dornica de oaspeti.
Odata masina parcata, poti lua la picior satul uitat de lume, dar binecuvantat de susurul apei, de o iarba mai verde decat ai vazut vreodata, de drumuri prafuite ce te duc in paduri racoroase. Din loc in loc mai zaresti cate o cabanuta ce tine loc de casa pentru animalele din padure sau te opresti si ciulesti urechile, intrebandu-te daca zgomotul ala auzit mai devreme inseamna ca ursul e pe aproape.
Apoi cobori inapoi in sat si poate gasesti o sarbatoare. Atunci o sa vezi fetele imbracate romaneste, cele mai frumoase fete, cu bujori in obraji si zambete sagalnice, cum ii sade bine oricarei fete de la tara.
Noaptea, daca ai noroc si e cer senin, poti intinde mana dupa stele. Sunt mai multe si mai aproape ca in orice alt loc. Le vezi clipocind in intuneric si-ti mai iei o haina pe tine, doar ca sa mai poti sta oleaca sa le prinzi pe toate in ochi si sa nu le mai uiti niciodata.
Dimineata, racoarea muntelui te mai tine o vreme in asternuturile calde, din care iesi doar pentru 3 secunde, cat iti ia sa tragi draperiile de la geam. Si asa, prin ochii impaienjeniti de somnul dulce de la munte, te uiti prin bucata de geam spre padurea verde ce ti se asterne privirii. Iar dupa ce-ti faci curaj sa te ridici din pat si te indrepti spre micul dejun cu pofta adusa de gandul la bucatele pregatite cu dragoste de oameni, pleci spre casa mai linistit, mai pregatit pentru o alta saptamana grea de munca.
In week-end am ajuns la Targul National de Turism Rural de la Albac. Albac, Stei, Carpinis, Rosia Montana, toate astea sunt sate in care vrei sa petreci macar trei zile. Sa te umpli de energie, sa te lasi curtat si cucerit de viata simpla si linistita gasita in una dintre cele mai frumoase zone ale tarii. De aceea e bine sa existe turism rural si e pacat ca sunt atat de putini oameni care il apreciaza.
*Sursa foto 3 si 4: inegalabilul Ciulea. Dan Ciulea.
