Amintiri din e-mail

Intr-o viata mereu pe fuga, amintirile virtuale se imbina, mereu, cu cele din viata in afara internetului. Intr-o lume conectata permanent la online, contul de gmail ramane legatura dintre noi si restul oamenilor, acei oameni pe care ai vrea sa-i tii aproape. Mai mult, mai puternic, mai personal.

Ajungi sa-ti creezi amintiri dintr-un e-mail care inmagazineaza vise si care nu mai e dedicat exclusiv muncii. Caci acum, in zilele de azi, iubitul iti spune ca ii e dor de tine, prietena cea mai buna iti spune ca si-a luat masina, alti prieteni iti scriu o fraza de drag. Printr-un e-mail.

Imi adun amintirile intr-un inbox. Dorintele, visele, crezurile, toate scrise negru pe alb, indosariate, instelate dupa prioritati, marcate prin click-ul care le separa. Vise vs. realitate, amintiri fabricate de cuvinte atent alese. “Mi-a spus cu adevarat asta sau asa am citit eu printre randuri?”

Viata traita cu e-mail-ul pe smartphone e o viata care trece pe langa tine. Azi esti acolo, maine in alta parte, iar ochii ce se uita in alti ochi devin ochii ce citesc, insetati, un rand negru pe o foaie alba, virtuala, palida copie a unei vieti traite intens. Viata traita pe e-mail devine mai interesanta decat ochii ce se uita in alti ochi si realitatea, ochii ce se uita in alti ochi, te face sa vrei inapoi la viata traita pe e-mail.

Sunt mereu cea care pleaca dintr-un loc in altul, dar sunt mereu cea care e acolo si cea care ramane cu amintirea si trebuie sa traiasca cu ea, unde ea s-a creat. Sunt mereu pe fuga, dar mereu cea care inchide usa. Si, dupa zeci de usi inchise, trebuie sa inveti sa o lasi deschisa atunci cand e nevoie.

Si sa inchizi e-mail-ul.

Tweet