Jurnal sarbesc, prima parte

Am revenit, dupa o vacanta mult prea scurta. Vineri seara pe la 5 jumate am plecat spre Sombor, un orasel din Serbia. Avand in vedere ca nu-s decat 200 de km pana acolo, am zis ca nu facem mai mult de 3 ore. Gresit. Total. In primul rand, eu si prietena mea am avut nevoie de o ora intreaga sa iesim din Timisoara. Apoi, ca niste soferite mega experimentate ce ne aflam, am gresit drumul spre Jimbolia (cat de zapacit tre sa fii sa ratezi iesirea spre Jimbolia???)si am facut cam 60 de km in plus pana la iesirea din tara. Booon. La vama la romani a fost cum a fost, dar la vama sarbilor am nimerit taman la schimbatul turei. A venit un vames si ne-a spus sa asteptam 10 minute, ca imediat o sa vina un coleg. Alea 10 minute au fost o jumatate de ora, timp in care noi am stat cuminti in masina, iar vamesii se hlizeau pe dupa geam. Am plecat, in sfarsit din vama si am ajuns pe drumurile sarbesti.

Nu cred ca stie foarte multa lume ce inseamna sa fii sofer intr-o tara fara indicatoare, iar alea care sunt sa fie scrise in alfabetul chirilic. Noi am aflat. Desi trebuia sa ne intalnim cu cineva la 20 de km de granita, am avut dificultati in a gasi drumul spre oraselul respectiv. Bineinteles, indicatoare nema prin orasul ala, nici nu stiam cum sa dam de cei care ne asteptau, telefoanele nu mergeau, eram in pragul unei crize de nervi. Pana la urma, dupa vreo ora de cautari si incercari pe la telefoane, ne-am gasit si ne-am continuat drumul spre Sombor. Si cum totul e bine cand se termina cu bine, am ajuns, ne-am cazat, ne-am dusat si am plecat sa ne inecam oboseala intr-un club local.

Era cam 12.30 noaptea cand am ajuns in local si dupa vreo jumatate de ora am observat ca lumea incepe sa plece. Eu ma gandeam ca pleaca altundeva, la un alt club sau la o disco. Gresit din nou. Astia la ora 2 inchid tot, nu mai are voie nimeni sa tina deschis. In afara de localurile cu circuit inchis (adica de alea care te lasa inauntru numai daca te cunoaste careva din interior). Eram curioasa cum arata un local de genul asta, asa ca Simon, gazda noastra din Sombor, ne-a dus sa-l vedem, iar apoi am aflat ca era avanpremiera pentru seara urmatoare, cand aveam sa-l aniversam cu o petrecere de zile mari.

Cam asta a fost prima seara in Sombor, nimic spectaculos, doar o seara linistita alaturi de oameni suspect de draguti si amabili 😀  Mai multe (si ceva poze) in zilele care urmeaza.

Tweet