Un moment
De atat e nevoie sa treci de la bucurie la tristete, sa iei decizii iremediabil finale. Un moment aparent neimportant, ca orice alt moment trecut (ca tot vorbeam cu cineva zilele trecute cum ca prezentul nu exista), vine cu trenul si iti calca toate planurile. Impuls. Spontaneitate. Nejudecata.
As putea sa pun mana pe momentele care mi-au schimbat viata. As putea chiar sa pun mana pe momentele care m-au dezechilibrat de pe traiectoria atent construita, de la planurile mele facute cu grija, cu migala, cu bataie lunga. Sigur as sti sa ating momentul in care am decis ca planurile nu sunt bune, ca impresia de control din mintea mea n-are nicio legatura cu realitatea.
Momentul in care realizezi ca tot ce-ai facut pana acum poate fi lasat in urma. Nu e acum momentul acela, dar a fost. Decizia de a pleca si a lasa in urma tot ce construisem, profesional, a fost luata intr-o secunda. Nici acum nu stiu daca a fost bine sau rau, dar stiu ca sunt fericita cu ceea ce fac. Infinit mai fericita decat inainte, chiar daca e infinit mai greu, chiar daca, uneori, nimic nu pare ca merge in directia buna.
“Lupta.” Asta imi zic in fiecare dimineata cand imi torn lenes cafeaua in cana, zambind cu satisfactia omului care va incepe o noua zi pentru el, doar pentru el. O zi cu multe decizii gresite, dar asumate, o zi in care fiecare moment revelator va fi pretuit si memorat.
As merge pana in iad pentru fericirile mele si pentru toate “da”-urile spuse fara judecata. Ma joc cu viata si cu planurile altora si fiecare repriza de joaca e mai glumeata, mai ancorata intr-o realitate paralela pe care n-o vreau cu niciun chip afara din mine. Si ma lupt pentru momentele mele, unice, simple, puternice, pentru ca traiesc asa cum n-am stiut ca voi putea trai.
“Recapata-ti muzica.”
“Tine-ma de mana.”
“Te-am iertat. Acum pleaca.”
“Il auzi, nu? Il vezi, nu? Dar chitara, chitara o simti?”
“Si iar am plecat mai departe,
De teama sa nu ma fixez.” (George Toparceanu)
“M-a imbratisat. Mi-a multumit. El mie, chiar daca eu ar trebui sa-i multumesc pentru ca m-a vrajit. Magicianul.”
Asortandu-mi parfumul cu rujul, oja cu ceasul si fardul de obraz cu starea de spirit, imi construiesc viata din momente. Sau, cine stie, poate doar dintr-unul singur.
Fotografia care ilustreaza acest articol e de pe Shutterstock, iar imaginile pe care le veti vedea aici fac parte dintr-un frumos parteneriat cu ei. Licenta pe care o am permite publicarea fotografiilor doar pe acest blog, dar sper sa va placa felul in care aleg sa-mi ilustrez gandurile.
Tweet
