Cum am vazut eu Sibiul
De cand m-am mutat din Sibiu, am incetat sa ma gandesc la orasul asta ca fiind “acasa”. E orasul in care traieste familia mea, in care mai am cativa prieteni de suflet si cam atat. De cate ori revin aici, ma bucur sa-i revad pe toti, dar dupa doua zile ma apuca dorul de duca si vreau la Timisoara.
Pe vremuri, mai exact acum vreo 4-5 ani, frecventam un loc in Sibiu in care se canta live. Aveau aia un pianist acolo de ma innebunea de cate ori il ascultam. Din cand in cand, pianistul avea acompaniament, in persoana unui batran orb care canta din muzicuta. Si avea un geamantan plin de muzicute, pe care le schimba in functie de stilul de muzica abordat. Nu pot sa descriu felul in care cantau, era absolut sublim. Locul acela se numeste “Imperium”, nu stiu daca mai exista, nu stiu daca se mai canta live. Multi ar intreba de ce nu am mai avut curiozitatea sa merg acolo, dar e greu de raspuns. Cred ca, pur si simplu, din cauza sentimentului ca locul ala nu-mi mai apartine.
Aseara mi-am luat surioara + prietenul ei, mi-am mai sunat un prieten drag si am purces spre centru sa bem un suc in liniste. Cum era plin peste tot (a inceput festivalul de teatru si aseara a fost parada), pasii ne-au purtat spre “Atrium”, un local in care stiam ca se mai canta din cand in cand. Am intrat si…se auzea pianul, atat de clar, de frumos, de intim, erau niste sunete atat de cunoscute… Era el, pianistul de demult din “Imperium”, neschimbat, caruia ii fugeau mainile pe clape, cu ochii inchisi. Ne-am pus la masa din imediata vecinatate a pianului si eu am inceput sa ascult si sa-mi amintesc.
Au fost cam trei reprize de cantece care mai de care mai variate. Jazz, soul, rock, blues, le canta pe toate cu o usurinta incredibila. Insa lumea din jur nu parea sa aprecieze ceea ce face omul ala, pentru ca la fiecare final de repriza am fost singurii care au aplaudat. Si, fara sa vreau, m-am gandit cum ar reactiona oamenii din locul ala minunat din Timisoara (cel despre care am scris mai demult) daca l-ar auzi cantand. Asta m-a facut sa-mi dau seama de ce nu-mi mai place Sibiul: pentru ca oamenii din el sunt o dezamagire; pentru ca nimeni nu mai stie sa aprecieze ceea ce are aici. Si e pacat.
dave brubeck quartet TAKE FIVE
Asculta mai multe audio Muzica »
No trebe sa mergem sa il auzim pe acest pianist. Dar sa nu mai fie asa frig ca azi iarna
imediat cum am citit de pianist m-am gandit la atrium
@baghy, daca stiam ca pianistul e acolo, mergeam de azi-iarna 😀
@silvia, chestia ciudata e ca eu chiar am povestit foarte mult despre el in ultima vreme…
@Nebu }{
sau poate ca s-au obisnuit cu el, deja. nu neaparat ca ignora, insa sunt blazati.
puiule am zis ca mergem la tine la Sibiu, ma tin de cuvant, si daca imi canta pianistu Take Five ii fac ce vrea el!
In baruri intra in general tinerii, iar ei(marea majoritate) s-au axat pe alte genuri muzicale, unde pianul nu prea este folosit. Teribilismul din ei nu le permite nici macar sa recunoasca meritele unei melodii bune.