Cand nu e sa fie…

In fiecare an, prin luna ianuarie, imi fac programul de festivaluri. Stiu deja cand se intampla TIFF, FITS, Ideo Ideis, PLAI, Jazz TM, Folk Alba si Garana Jazz (astea sunt festivaluri la care merg in fiecare an, obligatoriu), asa ca imi aranjez celelalte treburi in functie de festivalurile astea. Prietenii imi spun ca ar trebui sa fie invers, sa-mi aranjez intai treaba, apoi sa ma gandesc la mersul prin festivaluri.

Daca mi se ofera acreditari, e bine, dar daca nu, la fel de bine. Sunt foarte putine festivaluri care ofera mai mult decat un badge ce iti permite accesul la spectacole sau proiectii sau concerte, asa ca mari reduceri la buget nu exista. Dar, va spun, cheltuielile facute prin festivaluri de-a lungul anilor sunt cea mai inteleapta investitie pentru mintea mea de acum. Emotiile, starile, oamenii fantastici cunoscuti nu se compara cu nimic pe lumea asta. Iar ce e si mai frumos la festivaluri e ca oricine poate avea acces la momente unice care sa ramana lipite de creier.

Firesc, mi-am facut programul in asa fel incat sa ajung la TIFF vreo saptamana, apoi sa plec la FITS alta saptamana. Daca tot se intampla unul dupa celalalt de cativa ani incoace, sa profit si anul acesta de apropierea dintre Cluj si Sibiu. Insa, pe masura ce ne apropiam de data plecarii festivaliere, programul agentiei se modifica si el, astfel incat am ajuns sa merg la TIFF pentru trei zile si sa accept ca nu voi ajunge deloc la Sibiu.

Pentru un om care iubeste teatrul, Sibiul si festivalul asta, acceptarea n-a venit prea usor. In 21 de editii, am lipsit la 4 dintre ele si parca nicio editie n-a fost atat de apetisanta in oferta culturala. (sau doar mi se pare mie asa, ca nu-s acolo) Tot ce am putut sa fac (si fac in continuare), e sa urmaresc oamenii dragi care relateaza de la festival si sa ma bucur ca macar asa ajung spre mine vestile despre ce se intampla la Sibiu. Da, si sa-mi conving prietenii sa mearga macar doua zile la festival, lucru care, ma bucura sa spun, imi cam reuseste. (probabil o sa ma injure ca nu mai gasesc cazare decat in Rasinari, dar asta e, nici macar nu e atat de departe de oras)

Asa ca, indemnul meu catre voi, daca nu ajungeti la festival, e sa faceti ce fac si eu: sa-i urmariti pe Ruxandra, Dragos, Victor si Calin pentru povesti din festival. Iar anul urmator sa va programati vizita la Sibiu si sa nu lasati nimic s-o mai incurce (sfat pentru mine, mai degraba).

Foto: Sebastian Marcovici | FITS 2014

Tweet