PR cultural în Irlanda și România

Una din frumusețile unui festival internațional, fie el de film, teatru sau muzică, e aceea de a te întâlni cu tot felul de oameni – uneori „omologii” meseriei pe care o practici. Așa stă treaba și la Comedy Cluj, unde am întâlnit-o pe Fiona Ashe, o irlandeză regizor, editor, producător de film și…PR. PR adevărat, cu agenție care se ocupă de branduri/corporații ale Irlandei, dar care face și foarte multă muncă din pasiune.

Când am început să povestesc cu ea, aveam senzația că-mi va dezvălui o lume extraordinar de bine pusă la punct din toate punctele vedere. Că-mi va detalia cum CNC-ul lor sprijină talentele, iar PR-ul irlandez are parte de bugete reale și adaptate nevoilor. Îmi doream să ascult o descriere frumoasă despre cât de lin merge viața în Irlanda și cum cultura are locul ei bine ancorat în conștiința celor care mânuiesc bugetele.

În schimb, Fiona e la fel de mânată de pasiune (și nimic altceva) ca și producătorii si PR-ii din România. „Știi de ce am clienți-corporații? Pentru că am nevoie să trăiesc din ceva și pentru că, lucrând alături de ei, am mai multe șanse să-i conving să sprijine financiar proiectele culturale în care cred cu adevărat. Ador ceea ce fac și nu-mi trădez convingerile lucrând și cu unii, și cu ceilalți, dar totul e o luptă: pentru bugete, pentru public, pentru demnitate.” O înțeleg perfect.

Uneori mi-e greu să trăiesc cu gândul că în România lucrurile se mișcă foarte greu atunci când ne referim la fonduri pentru evenimente culturale. Sigur, sunt multe făcute doar de dragul de a fi făcute (niște ambiții, cum ar zice un bun prieten), dar ideea e că doar niște oameni care cred foarte mult în ceea ce fac pot convinge un „trezorier” să se alăture unui proiect cultural. Se pare că și în alte țări e exact la fel, dar asta nu cred că încântă pe cineva în mod deosebit. Mai degrabă strângi din pumni și mergi mai departe pe drumul tău, convins fiind că deja lucrurile se schimba, se schimbă în bine și sunt tot mai mulți cei care aleg să sprijine evenimentele care merită.

Fiona Ashe face PR pentru clienții ei, dar face și PR de film sau lucrează cu tatăl ei, făcând PR pentru cartea pe care acesta a scris-o. De curând (aproximativ doi ani) a început să aibă în vedere și prezența bloggerilor la evenimentele pe care le organizează sau introducerea adreselor de e-mail ale bloggerilor în bazele de date pentru comunicatele de presă. Doi ani, în timp ce România, în urmă cu patru ani și un pic, făcea istorie cu campania „Redescoperă România” a Petrom și schimba regulile jocului în PR cu stunt-urile realizate cu ajutorul bloggerilor (și aici amintesc doar campania „Indestructibila” – Varta, făcută de The Practice, acum MSLGROUP The Practice). Un avantaj de care, din punctul meu de vedere, n-am știut să profităm niciodată cu adevărat.

Discuția cu Fiona mi-a deschis puțin ochii în ceea ce privește motivațiile de care dispunem pentru a ne face cunoscute produsele. Până nu cu mult timp în urmă eram convinsă că trebuie să ne adaptăm puseurile de creativitate în funcție de ce știm că-i place și nu-i place românului. Adevărul e undeva pe acolo, dar am învățat că teama de eșec nu trebuie să fie motiv pentru autocenzură. Îndrăzneală, asta ne lipsește, și de aceea simțim că alții sunt mai buni decât noi: lor nu le e frică să încerce, în timp ce noi călcăm pe cioburi de sticlă, cu grijă, ca nu cumva să rănim niște orgolii închipuite de oameni/lideri de opinie pe care ni-i dorim de partea noastră.

PR-ul în Irlanda e la fel de dificil ca în orice altă parte a lumii. Se fac compromisuri, se strânge din dinți, se încleștează pumnii, se muncește pe brânci și se zâmbește cu oboseala și satisfacție. Și această satisfacție ne ține pe toți în viață și ne îndeamnă să mergem mai departe.

Foto: Facebook Comedy Cluj

Tweet