Festivalul Divan la Port Cultural Cetate – doar un pretext

Sunt de trei zile la Dunăre, în Portul Cultural Cetate, la Divan Film Festival. Văd filme din Balcani, stau de vorbă cu actori, regizori, oameni din presă, organizatori de evenimente sau alți invitați de-ai domnului Dinescu. Oameni fundamental diferiți, dar la fel în suflet.

Povești balcanice se întâmplă în fiecare zi și în fiecare seară. Începând de la momentele de la mic-dejun, în care, inevitabil, ascultăm muzică în funcție de dispoziția de dimineață (azi a fost Ruby și Angela Similea – vă rog, nu judecați), ajungând către miezul zilei cu râsete la scurtmetraje și terminând seara cu un pahar de vin în față și mâncare cât să hrănești un sat întreg de gurmanzi.

Divanul ăsta e, de fapt, un pretext ca oamenii de același fel să se adune și să-și fie aproape. Un loc în care n-are importanță de unde vii și cine ești în viața de zi cu zi. Contează cel mai mult să fii om. Să înțelegi locul ăsta cu energii bune. Să-ți placă filmele și să pricepi ce mănânci. Da, mâncarea e ceva important aici, nu e doar un moment în care te hrănești pentru a mai bifa o masă.

Divan, Dunăre, urși de pluș, rose, muzică, Balcani.

Invitația la Divan e cadoul cel mai frumos pe care l-am primit anul ăsta. Aici pot fi eu fără să-mi fac griji pentru asta. Nu că n-aș fi eu și în altă parte, dar aici nimeni nu se uită la mine ciudat dacă m-am îmbrăcat nepotrivit sau n-am avut chef să-mi spăl părul dimineața.

Puneți-vă în program o săptămână de mers cu cortul la Port Cultural Cetate, fie că e sau nu în timpul festivalului (mai e timp chiar și zilele astea, până duminică ține festivalul). Are să vă placă imens.

Foto: Adi Bulboacă pentru Divan 2016

Tweet