Ganduri intamplatoare

Sigur ca azi era programat cu totul alt subiect pentru scris. Dar cea mai recenta saptamana a vietii mele mi-a aratat (daca mai era nevoie) ca n-am niciun control asupra traseului zilelor sau asupra programului pe care ma tot incapatanez sa mi-l scriu in fiecare seara pentru a doua zi. Poate doar decizii de astea minore “hai sa merg pe strada asta inainte si nu prin stanga, pe unde-s obisnuita” sa-mi mai dea iluzia controlului.

Incepand de lunea trecuta, in fiecare dimineata plec de acasa cu gandul ca “termin intr-o ora ce am de rezolvat si ma intorc la treaba”. Numai ca, ale naibii karme si destine, cinci ore mai tarziu sunt tot prin oras cu diverse treburi (sau non-treburi, ca de obicei astea ma deturneaza), de ajung acasa seara sau chiar noaptea, sfarsita si intrebandu-ma unde-s cele nush cate ceasuri ale zilei, ca parca erau mai multe lunile trecute.

Ma simt intr-un carusel. Parca as vrea sa ma opresc putin din nebunia asta sus-jos, dar parca m-as mai da o tura, daca tot pot sa fur timp sa fac asta.

Drept urmare, din intelepciunile saptamanii trecute, aflam asa:

– poti sa te intalnesti cu un prieten sa bei o cafea “maxim jumatate de ora, ca apoi avem alte chestii de facut”, apoi sa stai la un film, apoi sa mergeti la masa, apoi sa mai continuati, eventual, cu singurul meci in direct din oras; asa, fara planuri, ca e mai bine

– poti sa mergi in oras sa-ti iei “o pereche de bocanci, ca plec la munte si n-am cu ce ma incalta”, iar doua ore mai tarziu sa defilezi prin oras cu trei cutii de pantofi, dintre care una sa fie jumatate cat tine;

– se recomanda sa iesi cu o treaba foarte bine stabilita, de preferat sa se intample la o ora fixa, dar sa esuezi intr-o librarie in care n-ai mai intrat de anul trecut si sa te bucuri de multe carti in jur; cu cat mai indecis esti, cu atat mai bine; mie mi-a luat o ora sa ma decid ce carti imi iau

– cateodata, si vinul rosu isi face treaba (chiar daca il preferi pe cel alb), atunci cand e insotit de ochi care se lumineaza cand te vad

– discutiile despre copii, reusitele lor si alte chestii care te plictiseau pana nu demult pot fi adevarate oaze de liniste cand vin de la oameni pe care nu i-ai mai vazut de haaat-hat

E bine acasa. Mi-era dor.

Foto via Shutterstock.

Tweet