Nu-mi insultati inteligenta

Azi is iritata. Mno, si ce altceva-i nou, ca doar starile astea sunt relativ normale pentru mine. M-am trezit prost dispusa, tarziu (se pare ca n-am nimerit butonul de snooze, asa cum ar fi trebuit) si am stat tamp in fata dulapului, cu o singura intrebare in cap: “si io cu ce ma imbrac?” Am inceput sa injur ca nu-s genul ala de femeie care stie cu trei saptamani inainte ce va purta joi, la munca.

Bineinteles, m-am luat de la un vis. In care am simtit din nou nervii aia cumpliti de pe vremea cand relatia mea cu fostul meu sot era pe duca. Mi-am adus aminte cum imi spunea senin, neste treburi, despre care ulterior aflam ca nu-s chiar asa. Ca asta mi-e blestemul, mama lui de blestem: sunt unul dintre oamenii aia care nu vor sa stie chestiile care i-ar putea rani, nu pun intrebari, nu se intereseaza. Si care, totusi, afla, absolut intamplator, cum stau lucrurile.

Drept urmare, am sa le dau un sfat celor din jurul meu, desi aia vizati sigur nu-mi citesc blogul: fratilor, incercati sa nu ma mai duceti cu zaharelul, ca in 8 cazuri din 10 tot voi v-o luati peste bot. Nu-mi mai spuneti ca ne vedem la ora cutare, apoi sa ma sunati la doua ore de la ora stabilita cu scuze ca vai cata treaba ati avut si apoi eu sa aflu ca, de fapt, ati fost in alta parte. Ca nu ma deranjeaza sa-mi spuneti ca se amana, atata timp cat imi spuneti.

Nu ma mai luati de proasta, ca nu tine. Ah, ce nervi am…

Tweet