…sa nu impartasesc valul de ras care ma trece in aceste momente de sarbatoare. Ia cititi aici mail trimis de o draguta de secretara de la o firma care ne face servetele personalizate:

“V-am trimis atasata factura pentru 78000 de bucati, aidica 390 de pachete la 200 buc/pac. Marfa v-o trimite-mi prin curiero. Restul de marfa urmand sa v-o livram cat mai curand posibil si cand se face plata la aceasta factura.

Multumim”

Analiza gramaticala e de prisos…

De maine seara intru si eu in vacanta, pentru ca am nevoie de relaxare (un cuvant caruia trebuie sa-i dau o definitie, ca mi-a aruncat Dani o leapsa): o sa mananc, o sa dorm, o sa-mi revad prieteni dragi, o sa cunosc oameni noi…asta inseamna relaxare pentru mine. Ma voi plimba prin Sibiu, voi face poze (pe care sper sa le pot pune aici, la un moment dat), in concluzie, voi face un maaare nimic.

Craciun fericit!

PS: cuvantul urmator pentru joculetul blogosferic este remiza, si trimit leapsa repede-repede spre Richie si Dojo

PS2: cine are chef de un ceai cald intr-unul din baruletele cochete din Piata Mica a Sibiului, sa dea un mail

Se disponibilizeaza oameni, asta stim cu totii. Dar la noi, cand se intampla sa fie criza, e cu tot cu camionul de nesimtire tipic romanesc. Pentru ca romanul e foarte atasat de ideea ca si capra vecinului trebuie sa moara, nu poate face lucrurile elegant si cu bun simt. Ca n-are.

Se da o firma. Care comercializeaza materiale de constructii. E multinationala, cu sediul central in Romania si unicul lor atu (nu, nu sunt preturile practicate, ca alea-s mai mari decat orice misca in constructii la ora actuala) e departamentul logistic foarte bine pus la punct, adica au camioane garla. Le vedem prin toata tara, nu dam nume, incepe cu “Ara” si se termina cu “besque”. No si aceasta firma de mare angajament nu da ocazia angajatilor lor sa termine elegant contractul, poate sa intre in somaj o vreme, pana isi gasesc altceva de lucru.

Studiu de caz. Omul nostru lucreaza gestionar. Sau magazioner. Sau agent, n-are importanta. Vine el la munca intr-o frumoasa dimineata si i se spune sa-si ia vreo 3 zile de liber, ca nu e de lucru si n-are rost sa vina sa stea degeaba. Corect, omul isi ia liber, iar cand se prezinta la munca dupa zilele libere, constata ca a fost pus pe liber din cauza ca a absentat nemotivat timp de trei zile. I se da decizia de incetare, multumim, la revedere. Eh, si de aici treaba se impute pentru firma respectiva, ca omul n-a stat cu mainile in san si le-a adus pe cap pe inspectorii de la inspectia muncii. Care sunt poate printre putinii care mai fac treaba in ziua de azi. Concluzie? Omului i-a fost schimbata decizia de incetare si a fost trimis in somaj, iar prea minunatii angajatori au primit o amenda deloc de dorit in situatii de astea de criza.

Concluzia 2: nu sta sa te plangi, ca romanul, ca ti s-a facut o nedreptate si ia atitudine. S-ar putea ca lucrurile sa mai poata fi indreptate, cat de cat.

Am primit de la Richie o leapsa, in care trebuie sa spun ce nu imi place la Mos. Eu, personal, n-am nimic cu el, da’ nu-l pot suferi. Pentru ca:

*atunci cand eram mica, nu puteam sa dorm din cauza lui, de nerabdare ca vine, il pandeam toata noaptea si, al naibii Mos, niciodata nu mi se arata;

*am crescut si am aflat ca nu exista;

*din cauza lui trebuie sa fim buni si iubitori, chiar daca ceilalti nu merita, apopierea Craciunului ne invata ca trebuie sa fim ipocriti si sa “fim buni” cu cei cu care, de altfel, nu avem nimic de impartit;

*niciodata, dar niciodata, nu-ti aduce ce-ti doresti, chiar daca te bucuri de cadourile primite; eu ii cer liniste de vreo 4 ani, dar n-are nici o treaba cu mine (dada, ii mai cer chestii, chiar daca stiu ca nu exista, ce va mirati asa?);

*e motivul lui Hrusca sa ne asfixieze cu colindele alea emo ale lui (tot poporul nostru e emo si asta se vede dupa colindele care te baga intr-o adanca depresie) si motivul lui Banica Jr. sa tina 20 de concerte “la cererea publicului”; ipocriti…

*se zice ca e bun cu toti copiii, dar sunt prea multi copii care plang…

LE: am aflat ca, daca e leapsa, trebe data mai departe, asa ca o arunc cu putere inspre Dani si Dani

De cateva zile ma chinui sa dau de piesa asta, am tot auzit cateva acorduri din ea intr-o reclama la bere, iar acum, in sfarsit, am gasit-o. Si e atat de potrivita cu starea mea de la ora asta….

Deana Carter - Once Upon a December (OST Anastasia)

Toata lumea in jurul meu se agita pentru Craciun. Cumparaturi, trafic mai rau ca niciodata, magazine pline (parca era criza..), lume care alearga innebunita din stanga in dreapta. Eu nu alerg dupa nimic, deja e al 4-lea Craciun in care nu gatesc, nu fac brad, nu iau decat vreo 2-3 cadouri, nu-mi pasa de colindat si alte cele.

Azi am avut treaba prin oras, nu am numere pe masina (dada, trebe inmatriculata, e masina luata de dincolo la care se plateste taxa aia tripla), drept urmare am plecat cu taxiul. Si ma intreb eu acum: de ce dracu nu folosesc taximetristii aia niste odorizante de masina??? Pute in masinile alea mai rau decat la ghena, io inteleg ca nu investesc in masini, ca n-or fi ale lor, dar cum pot sa stea in duhoarea aia?
In singura masina care nu putea, am dat de un taximetrist suparat rau de tot pe firma de termopane care ii luase banii din septembrie si nici pana azi nu venisera sa ia macar masurile, d-apoi sa i le mai si aduca. Servicii de Romania, deh…

Totusi, intr-unul dintre taxiurile alea “odorizate”, mi-a revenit zambetul pe buze: eram deja nervoasa, nu-mi iesea nimic din ce incercam sa fac rapid, ma tot gandeam (in negru) la una alta, cand ii suna soferului telefonul: “buzele tale, doua petale…”

* S-a inchis Golden Blitz; adica scrie ca e de vanzare. Eu ma intreb, oare patronii sunt straini, de aia or dat faliment? Ca si asa ne indemna Basescu sa consumam doar produse si servicii oferite de romani…

* Am parcurs distanta de 940 de metri dintre Arcul de Triumf si Piata Presei Libere in aproximativ 50 de minute. Ce e fain atunci cand esti captiv in trafic si n-ai cum sa te intorci, sa treci pe alta banda sau sa circuli macar cu 5 la ora, e ca socializezi, mult, cu cei din jurul tau. Doresc sa-l salut pe aceasta cale pe domnul cu sapca alba, care mi-a pus muzica de calitate (numa’ Dire Straits, Queen si alte legende de felul asta) si a lasat geamul din dreapta jos, in asa fel incat sa ma pot bucura de trilurile CD-playerului lui.

* In Bucuresti tre sa te comporti ca un bucurestean atunci cand esti in trafic; dupa ce am stat aproximativ 10 minute incercand sa virez la stanga de pe o straduta, am renuntat la amabilitati, am luat-o pe liniile de tramvai si m-am pus in fata tuturor. Mno, mi-am luat la carne de pot sa fac si sarbatorile de peste 5 ani cu ea…

* Joi seara am fost in Tonka, am nimerit exact la un concert al unui jamaican (sau ceva de genul asta), care a cantat doua ore fara intrerupere. N-a mai contat ca nu mancasem nimic toata ziua, ca noaptea trecuta dormisem doar 4 ore, ca in rest am condus..am dansat pana nu mi-am mai simtit picioarele. Fain clubul ala, n-am vazut nici pitzipoance, nici cocalari. O fi posibil?

* Mi-am facut iesirea triumfala din Bucuresti pe o ploaie torentiala, dupa ce am stat la coada (din nou) mai mult de o ora pentru 2 kilometri. In curand prevad scene a la Michael Douglas din “Falling Down”. Hai, pa, te pup

Citind eu pe la bloggerii nostri de top cum ca s-au cazat la mirificul hotel de doua stele, cu camere ieftine (si mici), curate si internet wireless (moka), m-am gandit ca n-ar fi rau sa incerc si eu serviciile hotelului de exceptie.

Drept urmare, am intrat pe site-ul lor, sa mai vad niste poze de la camere si sa citesc ce facilitati ofera. Si am decis ca da, vreau in atmosfera prietenoasa, cu LCD in camera si conexiune la internet. Am sunat la ei, iar un domn dragut mi-a facut rezervarea, confirmand-o apoi pe e-mail si pe fax. Mail in care imi spunea ca am rezervata o camera single, la pretul de 65 euro (cu tot cu mic dejun), si ca facilitati am internet wireless si parcare pazita. Beton, zic, si asa aveam multe chestii dupa mine in masina si mi-ar fi fost greu sa le car dupa mine in camera.

Si ma prezint eu la data stabilita sa-mi iau in primire camera la hotel. In parcare vine omul care pazea pe acolo si ma intreaba daca raman. Ii spun ca da, sunt client al hotelului si raman aici cateva zile (3 la numar). O cheama pe colega, sa-mi taie bon de parcare. Cat poate sa coste, ma gandeam eu, vreo 20-30 de lei pe zi. Gresit. 3(trei) lei pe ora. Era sa lesin cand am auzit. Adica io platesc 65 de euro pe camera pentru o noapte, iar pentru 3 zile de parcare mai platesc inca o noapte de stat in hotel. Incerc eu sa-i spun omului ca poate e o greseala, ca sunt client al hotelului, ca nu se poate sa ceri pe parcare atatia bani daca platesc hotelul. A dat din umeri si m-a indrumat spre receptie, unde un idiot de receptioner mi-a explicat ranjind ca da, atata costa parcarea. Inutil sa va spun ca mi-am luat frumos bagajul si m-am dus cat am vazut cu ochii, fara sa uit sa-i spun celui de la receptie ca, probabil, mi-ar fi luat bani si pe internet daca as fi stat acolo. Si poate si pentru LCD. Si poate ca aveau si apometre la baie. N-am mai asteptat raspunsul, dar ieri am aflat ca la minunatul Hell’(o?) Hotels internetul costa 10 euro/ora (???).

Mama voastra de hoti!

Atatia oameni au fost aseara in The Note la spectacolul DeKo. 400 de oameni care au ras, s-au simtit bine si au aplaudat pana i-au durut palmele. Un cuvant pentru a descrie ce a fost acolo? Incendiar. Timisoarei i-a fost tare dor de DeKo si asta s-a vazut cand, la final, toata lumea aplauda la unison.

Si cand vezi asa o reactie din partea publicului, nu te astepti ca mai apoi, stand de vorba cu cei care au scos din casa atata puhoi de lume intr-o luni seara, sa ti se spuna ca “nu, noi nu suntem artisti; suntem oameni ca voi toti, doar ca noi stim sa radem de ceea ce ne face sa plangem; intre comedie si tragedie nu e decat o linie foarte subtire, pe care noi am invatat sa o trecem” (Costel)

DeKo, multumim, si speram sa nu mai treaca un an pana ne vedem din nou aici.

Dupa cateva zile de stat cu fundul in masina mai mult decat am crezut ca pot sta, am ajuns acasa. In sfarsit. Ca ieri seara, la un moment dat, aveam senzatia ca drumul n-o sa se mai termine si eu o sa stau cu privirea vesnic atintita pe drumul dintre Buzias si Timisoara, ocolind gropi.Nici nu mai spun nimic despre starea drumurilor din judetul asta, ca in celelalte zone in care am fost nu am avut probleme. Adica da, am gasit drumuri circulabile. Atat de circulabile incat m-a oprit politia pentru depasirea limitei de viteza. Aveam 96 la ora pe drum cu limita de 50. N-aveam nici acte. Am scapat cu o amenda de 50 de lei si 2 puncte penalizare, fara sa scot prea multe cuvinte din gura sau bani din portofel. Oare cat mai dureaza norocul asta?

Despre Bucuresti si alte cele povestesc mai incolo, ma asteapta munca. Ce bine e acasa

PS: Azi merg la DeKo, de la ora 21, la The Note. Ne vedem acolo, nu-i de ratat spectacolul asta.