Cluj, ce s-a intamplat?

La momentul la care am inceput sa scriu acest articol, sesiunea de pitching Startupdays de la Cluj nu este incheiata. Suntem 15 oameni in sala, alti oameni suna si isi anunta prezenta, dar e aproape cu o ora si jumatate intarziere fata de ora anuntata in program.

Ma asteptam ca macar oamenii care s-au inscris pe site-ul Startupdays sa participe. Ma asteptam ca macar oamenii care s-au declarat incantati de faptul ca ne deplasam pana la Cluj, sa fie aici. Ma asteptam ca, fiind vorba de Cluj, sa avem proiecte indraznete, frumoase, care pot fi dezbatute si ajutate sa ajunga niste afaceri online.

In schimb, nu ma asteptam sa am nevoie de un Aspacardin, ca mi-a crescut tensiunea de la lipsa de punctualitate a clujenilor. Si de la lipsa de reactie, si de la lipsa de interes. Cineva ne spunea mai devreme ca nu am reusit sa stimulam interesul oamenilor din Cluj. Eu sunt foarte curioasa cum pot fi stimulati acesti oameni. Au vrut sa venim la Cluj? Am venit. N-am cerut bani pentru participare, ba din contra, le-am oferit ocazia de a arata ca pot sa aiba idei bune si profitabile, plus ca le-am adus un finantator care sa dea bani unei idei care merita.

Da, e un post incredibil de personal. Nu stiu care e parerea colegilor mei din organizarea Startupdays, probabil ca o sa aflu, la fel ca si voi, dupa ce le citesc gandurile, atunci cand le vor scrie.

Concluzia? Nu stim sa fim punctuali. Nu stim sa aratam respect, atunci cand ne angajam sa facem ceva. Nu stim sa profitam de sansele care ni se ofera, pentru ca ne place mai mult sa ne plangem decat sa facem ceva cu adevarat. Cerem, dar cand ni se da, nu stim ce sa facem cu ceea ce ni se da, asa ca dam la o parte si continuam sa ne smiorcaim.

Ne meritam soarta. Toti.

PS: atitudinea unor oameni (de fapt, unul singur) care au participat la aceasta sesiune de pitching, m-a facut sa regret venirea la Cluj. Dar, mai detaliat, in postul urmator.


8 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *