Cum am pierdut eu trenul spre Bucuresti

Adica un tren pe care l-am pierdut si apoi l-am prins. Zona crepusculara.

Pe vremuri (adica acum cateva luni) era un tren care pleca de la Timisoara spre Bucuresti pe la un 6 dimineata asa si ajungea in Bucuresti putin dupa ora 14. Pe care infofer.ro il dadea ca fiind disponibil si saptamana trecuta, cand am plecat eu in excursie.

M-am pregatit sufleteste pentru trezit la 4.30, insa nu de ajuns: la ora la care a sunat ceasul (de doua ori, ca fusese pus sa sune la doua ore diferite), eu l-am oprit si m-am intors pe partea cealalta. M-am trezit la fix 5 minute dupa ce trenul a plecat din gara. La fel ca atunci cand am pierdut avionul de la Piatra Neamt (ma rog, de la Bacau) si, in loc sa fac o ora pana acasa, mi-am petrecut intreaga zi pe drum.

Impacata cu situatia (ma si pregateam de dat telefoane in care sa ma scuz cate 5 minute/conversatie), am facut un dus, mi-am luat cafeaua si m-am pus la laptop, unde am intrat din nou pe site-ul CFR-ului, asa, cu o dorinta imensa de autoflagelare. Si-am vazut acolo un tren care pleca peste fix o ora. Practic, trenul pe care il pierdusem isi modificase ora de plecare.

Bausem cafea, facusem dus, bagajul era inchis de cu seara, m-am imbracat si am plecat. Spre Bucuresti. Dupa ce ma impacasem cu ideea ca nu mai ajung deloc.

Ceea ce s-a si intamplat, asta e senzatia pe care ti-o da CFR-ul, dupa ore si ore si ore de mers: ora programata pentru sosire e ceva destul de vag, iti da o idee cam pe cand ai putea ajunge. Drept urmare, eu propun ca pe bilete sa scrie ora plecarii, dar sa nu mai scrie ora sosirii, ci sa fie ceva de genul “dimineata”, “pe la pranz”, “dupa-amiaza”, “amurg” sau “in creierii noptii”.


6 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *